Dacă intrai într-o cafenea din Tulcea pe la 1900, vedeai, ca şi Nicolae Iorga, „o tărcată expoziţie etnografică“ şi asta pentru „că se înşirau pe scaune, unele lîngă altele, căciuli bulgăreşti, căciuli mocăneşti, pălării ţărăneşti, pălării orăşeneşti, fesuri turceşti, turbane tătăreşti şi hainele corespunzătoare“. Acelaşi amestec de naţii şi pe străzi, căci oraşul a cunoscut odinioară 14 mahalale ale neamurilor, fiecare cu casele şi bisericile lor. Ce a mai rămas din ele în prezent? …După norocul fiecăreia. Unele s-au păstrat în totalitate ca areal, dar cu modificările modernităţii, peste altele, în schimb, se întind acum bulevarde sau blocuri noi.
DE ACELASI AUTOR Biserica germană din Malcoci Consulate străine în Tulcea Dobrogea în sărbătoare A fost odată... un bazar În comunitatea evreiască, de pildă: prin 1899 erau cca 1903 evrei, cam 10% din populaţia Tulcei. În timpurile acelea, Tulcea era un oraş prosper, cu numeroase consulate străine, activitate portuară intensă, aşa că era loc de un comerţ bunicel. Majoritatea evreilor se ocupa cu negustoria, dar erau şi buni şi apreciaţi cizmari, croitori, tinichigii. Prăvăliile comercianţilor evrei se găseau mai ales în centru şi în sectorul vechi comercial numit „Coloanele turceşti“ (despre care am detaliat într-un articol anterior). Cum vechiul oraş era la dispoziţia apelor Dunării, evreii îşi stabilesc cartierul pe deal (Dealul Babadagului), în partea de sud a oraşului. Pe la 1930 erau aici peste o sută de proprietăţi evreieşti, case de locuit, dar şi prăvălii. Comunitatea deţinea trei sinagogi, şcoală pentru studiul Torei (Talmud Tora), Mikve Teara, o casă de bătrîni, o baie rituală şi organizaţii cultural-sioniste: cluburile Macabi şi Lumina.
Una dintre cele mai impozante case din oraş era cea a comerciantului evreu Avram Ellman – considerat cel mai înstărit comerciant din Tulcea în momentul alipirii
