Este surprinzător că un tip atât de versat ca Vîntu a putut face o greşeală atât de copilărească.
La o primă vedere, reţinerea lui Sorin Ovidiu Vîntu de către procurori pare o glumă. Faţă de precedenta tentativă de a-l popri, care a rezistat în instanţă doar o săptămână, acuzaţiile aduse acum sunt categoric mai puţin grave. În septembrie anul trecut, procurorii prezentaseră instanţei dovezi consistente privind sprijinul pe care SOV i l-a acordat fugarului Nicolae Popa. Chiar instanţa care l-a eliberat condiţionat admitea că acuzaţiile aduse sunt grave şi sunt temeiuri solide că el a comis faptele.
Acum ce avem? Câteva înregistrări care descriu discuţii ceva mai aprinse între Vîntu şi Sebastian Ghiţă, managerul Realităţii TV. Discuţiile de care dispunem sunt, fără îndoială, savuroase. Ele acoperă acuzaţia de ameninţare, chiar dacă multe dintre cele spuse acolo de SOV sună mai degrabă a bravadă. E greu de crezut că a asasinat „sute de rakeţi" şi i-a îngropat prin dealurile Moldovei, cum se laudă el, dar e credibil că a folosit reţele ţigăneşti pentru tranzacţionarea certificatelor de proprietate. Dar oricât de dure şi de contondente, sunt totuşi doar nişte vorbe. Ameninţarea nu este o infracţiune atât de gravă încât să reclame arestarea.
Ceea ce schimbă însă fundamental lucrurile este statutul lui SOV. Până în momentul reţinerii el nu era un om pe deplin liber. Avea o serie de restricţii şi de condiţii puse de instanţa care l-a eliberat în septembrie, printre care şi aceea de a nu comite alte infracţiuni, oricât de mici. Or, proferând ameninţările de mai sus la adresa lui Ghiţă, Vîntu a încălcat, practic, termenii eliberării condiţionate - şi pe acest pilon îşi întemeiază procurorii cererea de arestare şi nu pe ameninţările în sine. Dacă Ghiţă îşi menţine acuzaţiile, s-ar putea ca setul al doilea de stenograme, puse în circulaţie de tabăra lui Vî
