CNDB, protestul mut

Protestul organizat de către Centrul Naţional al Dansului miercuri, 6 aprilie, în faţa Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, împotriva pierderii sediului din Teatrul Naţional şi neînlocuirii acestuia cu un altul permanent, a fost unul fără cuvinte, doar dans. Dans fără muzică. Doar mişcările corpurilor. Şi sunetul acestora în aerul proaspăt al dimineţii. A fost o foarte aplicată demonstraţie de artă contemporană. Ne-a arătat, mai simplu şi mai onest decît orice, modul în care arta operează astăzi. De ce instrumente are nevoie. Totul se poate reduce la corp, el e ultima resursă, cînd nu mai ai nimic, ai corpul care lucrează. Corpul-voce.

Corpul (auto)supravegheat

În aceeaşi zi, după protest, am vizitat o expoziţie de artă deschisă pentru încă puţine zile, în mijlocul oraşului (Calea Victoriei, nr. 12C, lîngă Biserica Zlătari), într-un nou centru de artă. Victoria Art Center, centru de producţie culturală contemporană, al cărui director e Petru Lucaci, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici. Expoziţia cu care spaţiul s-a deschis pe 9 martie, „Corpul supravegheat“, încearcă să radiografieze ultimii 30 de ani de artă românească în raport cu corpul. Parte a unei iniţiative ample coordonate de către profesorul Petru Lucaci la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, „Corpul ca proiect cultural contemporan. Provocări teoretice, replici artistice“ – expoziţia are lucrări a peste 40 de artişti. Alături de catalog, a apărut şi o publicaţie teoretică, Corp-artă-societate. Reflecţii întrupate, un corpus de texte semnate, printre alţii, de Laura Grünberg, Aurelia Mocanu, Ilinca Bernea, Ion Bogdan Lefter, Vava Ştefănescu, Cătălin Gheorghe. Proiectul este work in progress – expoziţia corpului supravegheat va fi urmată luna aceasta de „The Other Body“, corpul ca alteritate. Un proiect curatorial şi două publicaţii consisten