● Cine? Ayaan Hirsi Ali. Celebră mai ales pentru că a semnat scenariul unui documentar despre tratamentul femeilor în lumea islamică. Regizorul filmului – Theo van Gogh – a fost asasinat. Ucigaşul a înfipt apoi cuţitul în cadavru cu un bilet în care promitea că Hirsi Ali e următoarea pe listă. De atunci, ea trăieşte sub pază permanentă.
● Cum? Prin conferinţele pe care le ţine şi prin cărţi ca aceasta – Nomad – A Personal Journey through the Clash of Civilizations (2010). Prima parte a cărţii este profund personală – povestea unei tinere somaleze născute într-o cultură islamică tribală şi ajunsă un star intelectual internaţional. Capitolele sînt dedicate rudelor: unul pentru mamă, unul pentru tată, apoi surori, frate, bunică etc. Firul roşu este acelaşi: cum face faţă modernizării o familie extinsă lovită de exil, război civil, dar şi de obiceiurile tradiţionale – mariajele aranjate, maltratarea fetelor, răsfăţarea băieţilor. Şi familia nu iese bine: o galerie înfricoşătoare de oameni schimonosiţi de cerinţe culturale şi religioase aberante. De aici nu înseamnă că Hirsi Ali îşi urăşte rudele, dimpotrivă, mare parte din carte este povestea unui supliciu sufletesc: încercarea unei femei emancipate de a ţine legătura cu ai ei, să îi ajute, să îi înţeleagă, să încerce să-i facă să o înţeleagă, însă fără şanse.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? ● De ce? Adică de ce îi enervează pe cei din titlu. Pentru că ajunge metodic, cu exemple personale şi publice, la concluzii dure, în răspăr cu credinţele lor intime. Aici citatele ar trebui să vorbească de la sine.
● Pe musulmani. „A spune că oprimarea femeilor nu are nimic de-a face cu islamul şi că este doar un obi
