Recent, presedintele Traian Basescu acuza intreg poporul roman de lipsa performantei, de nemunca, de lene, de lipsa de productivitate.
Mai spunea presedintele ca statul nu da, ci ofera oportunitati si, ca, exista 3 milioane de hectare de pamant nemuncite, ca ministrii nu vor veni sa are aceste terenuri, indemnand oamenii sa realizeze ca este mai profitabil sa are hectarul din spatele casei, decat sa stea la crasma satului.
Zilele trecute si ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, considera ca taranii romani sunt niste betivi, declarand intr-un interviu acordat unei agentii de presa, ca Romania are un potential agricol urias si nu este normal sa se rabde de foame, dar, la tara, crasma este plina de dimineata pana seara.
Realitatea este insa putin diferita. Taranul roman nu este atat de inconstient incat sa investeasca o groaza de bani in lucrarile agricole de primavara, incepand cu aratul, discuitul, infiintarea culturilor, tratarea cu ingrasaminte, urmand ca din recolta viitoare sa nu isi poata recupera nici macar investitia.
Pe la sfarsitul anului 2009, presedintele Basescu, inainte de a fi reales pentru al doilea mandat, facea promisiuni bombastice privind "reformarea" satului romanesc.
Discursurile in care promitea marea cu sarea se refereau la necesitatea unor investitii in agricultura, crearea unor silozuri in care sa se poata depozita cerealele, de infiintarea unor ferme moderne unde sa se poata prelucra laptele, de investitii in industria alimentara, de repunerea in functiune a vechilor fabrici de zahar si multe altele. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat.
Si atunci, unde-s oportunitatile pe care le ofera statul, de care tocmai vorbea presedintele? Conform potentialului agricol care se tot invoca, Romania ar putea asigura hrana a 80 de milioane de oameni. Realitatea demonstreaza ca no
