S-a născut la Şinca Nouă. Aici s-a căsătorit, aici i s-au născut copiii. Cum se ţine o gospodărie, Maria Itu a învăţat de la mama şi de la bunica. Şi tot de la ea a deprins reţetele cele vechi cum se fac. "Aveau grădină bătrânii, şi noi avem acum grădină... Ei creşteau păsări, oi, vaci, puneau cartofi, porumb, fasole – aici de bază sunt cartofii. Îşi plantau grâu şi făceau pâine. Ajungeau cu grâul să-l macine tocmai la Beclean. Se gospodăreau şi de la ei am învăţat şi noi. Am şi eu o vacă, 15 oi, găini, strictul necesar", zice Maria Itu, arătându-ne mândră acareturile şi casa părintească, veche de aproape 300 de ani.

"Mâncarea tradiţională sunt cartofii. Varză călită cu grăsime de la porc, unturică. Slănina o legau cu sare, cu sfoară, şi o puneau la fum. Iarna, o tăiau felii, o topeau şi puneau varza acolo. Când venea Postul Paştelui, făceau bucatele fără untură. Uleiul era numai pentru post. În rest aşa se gospodăreau, din grăsimea porcului, că tăiau doi porci pe an. Afumau carnea, acum carnea nu mai are acelaşi gust, slănina, cârnatul – le puneau în pod, apoi le luau de acolo şi le puneau în găleţi smălţuite, cu untură, şi aveau toată vara. Când plecau la lucru, luau carne, bulz, un castron de lapte".

Simplitatea vieţii din satele făgărăşene, odinioară, ni se relevă uşor-uşor. "Mulţi copii

şi nepoţi se adunau la maica; niciodată nu-şi făcea probleme cum se va descurca cu ei. Aveam două camere. Tinda şi casa, care avea două paturi şi un lădoi. Lădoiul este tot o ladă, care se trage şi se face un pat din el, cu saltea din paie. Din când în când se mai schimbau paiele. La casa părintească mai avem şi acum saltea de paie. Era somnul dulce..."

În Ţara Făgăraşului, de bază sunt mămăliga şi cartofii. Li se mai zice "picioci" sau "picioaice". Se pun până şi-n plăcintă. "La noi, când se făcea pâinea, nevasta îşi oprea aluat şi făcea pl