Respect oamenii care au pasiuni. Indiferent ca e vorba de gradinarit, regizat filme, colectionat nasturi sau salvat balene. Important este ca isi canalizeaza energia catre un scop anume, pe care il urmaresc cu asiduitate. Ii respect chiar si pe cei care pun pasiune in religia pe care au ales-o. Tot o forma de credinta este si asta, la fel cum altii cred ca este important sa aiba o gradina frumoasa, sa creeze filme geniale, sa adune cate un exemplar din orice tip de nasture sau sa se asigure ca exista balene fericite pe pamant… Fiecare este liber sa creada in ce vrea si sa se implice cat vrea si sa actioneze ca atare.
Spuneam ca ii respect, pentru ca pun pasiunea in joc. Cand este insa vorba de un simplu hobby, isi pierd in fata mea aura de “extraordinar”. Nu ma intereseaza cei care pun cate o floare in gradina pentru ca au primit niste seminte sau rasaduri cadou, nici cei care din plictiseala au incercat sa faca in timpul liber un filmulet si sa-l posteze pe youtube, nici cei care fiind zgarciti, nu arunca niciodata nasturii stingheri gasiti prin casa. Nici macar cei care, dupa ce au vazut “Free Willy”, propovaduiesc timp de 1, 2 sau 3 zile cui ii asculta despre importanta ecosistemelor si a faunei de pe Terra…
Tot asa, nu pot sa-i inteleg si sa-i apreciez pe cei care isi amintesc de credinta si religia lor doar pe baza calendarului, si nici atunci… Devin brusc umili, isi controleaza actiunile pentru a nu incalca preceptele, postesc, nu mai fac sex, nu folosesc masina de spalat, dau de pomana, fac cruci si mai ales ii privesc dand din cap dezaprobator pe cei care nu pun aceeasi “pasiune” in zilele respective in manifestarea “credintei”. Poate mi se pare mie, dar toate astea sunt semne ca ai un hobby, si nu o pasiune care te consuma.
Nu-mi plac extremele si extremistii, sa fim intelesi! Dar cu ei macar stii cum stai, nu ai surprize… Pe cand de la c
