- Comentariu - nr. 768 / 21 Aprilie, 2011 Nu intamplator, sambata trecuta, cu o zi inainte de Florii, pasii m-au dus si prin Piata de zi din Cartierul 1848. Lume multa. Mai multi privitori decat cumparatori. Cu bani din ce in ce mai putini, in conditiile in care pana si cartoful, hrana saracului, a devenit un lux, prin scumpirile si preturile crescand repetat, pana la ameteala, romanului nu-i ramane, uneori, decat sa "guste”... cu ochii! Curiozitatea mi-a indreptat privirile si spre sectorul florilor. Desi tot mai scumpe, au trecere. Dovada ca in sufletul romanului, in pofida tuturor greutatilor si rautatilor, si-a gasit salas frumosul. Ajuns, din nou, in strada, privind fetele mohorate, grabite, prin griul existentei zilnice, nu stiu de ce, in acea splendida zi de aprilie, gandul m-a intors la un poet si el azi din ce in ce mai uitat – Vasile Alecsandri. Apasatul roman de toate angaralele nu mai are timp, ochi si suflet pentru cel despre care Mihai Eminescu scria: "S-acel rege-al poeziei, vecinic tanar si ferice,/ Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice,/ Ce cu basmul povesteste – veselul Alecsandri,/ Ce-nsirand margaritare pe a stelei blonda raza,/ Acum secolii strabate, o minune luminoasa,/ Acum rade printre lacrimi cand o canta pe Dridri”. Cine mai citeste azi "Concertul in lunca”, "Cucoarele”, "Oaspetii primaverii”, poezii din ciclul "Margaritarele”? Nu mai avem vreme, din pacate, pentru lumanarele, clopotei, deditei, garofite, toporasi, codurii doamnei, rochita randunicii, viorele, pentru mierle si privighetori din "floarea oaspetilor lumii”. N-avem timp nici de acel "roi de flacari usurele, lucioli scanteietoare”, "Raspandind prin crengi, prin tufe, o vapaie albastrie/ Ce mareste-n miezul noptii dalba luncii feerie”. Sub "corul de trufie” al unora, mereu cu ochii pe noi, sub necesarul timp reformator, asteptam desteptarea dintr-o lunga letargie pr