Dacă PDL va lua sub 20% la alegerile din 2011, preşedintele Băsescu va avea două opţiuni. Una, să-l desemneze drept premier pe şeful coaliţiei câştigătoare în alegeri - dar ştim deja că nu e amator de această alegere având în vedere oferta de pe piaţă. A doua este să încerce o altă combinaţie câştigătoare, una care să obţină majoritatea în Parlament, dar cu care să fie în relaţii măcar de bună ziua. Litera Constituţiei îi dă această latitudine, şi ştim că şi-o ia, fără probleme.
O să încerce. Totul e să îi şi iasă. Şi cum şeful statului ar vrea ca în această combinaţie câştigătoare să fie şi PDL, indiferent de prestaţia sa în alegeri, cine ar putea fi şeful acestui guvern de sinteză? Mugur Isărescu nu, deşi văd că se roagă de el pe toate canalele: el e chemat acum să rezolve problema de încredere, cum franc şi naiv se exprimă unii reprezentanţi ai partidului de guvernământ, iar dacă acum zice nu pe motive de vârstă, cert nu o să accepte să conducă cine ştie ce coaliţie năzdrăvană după alegeri.
Cine ar putea fi canalul cu opoziţia pe care să-l poată folosi preşedintele în acel moment ca să ademenească măcar o parte a ei la guvernare, presupunând că alegerile nu vor da o majoritate zdrobitoare USL (şi cum sistemul e foarte proporţional, iar ei, cu excepţia ochilor frumoşi ai dlui Şova, nu prea au mari noutăţi, sunt şanse să le scape partea zdrobitoare)? Numai Vasile Blaga. Într-o lume raţională, Blaga ar fi o carte a lui Băsescu pentru planul B (planul A, cum că PDL o să scoată din pălărie porumbelul până la alegeri, oricâte polivalente ar construi, mi se pare supracotat). Dar vezi că personajele noastre nu par să evolueze în West Wing, ci mai degrabă în Naşul 2. Adică, faptul că Blaga are canal cu opoziţia, că aceasta a declarat pe faţă că poate negocia cu el şi alţi colegi de-ai lui aşa cum au negociat douăzeci de ani îl face pe Blaga cu totul indezira
