Din fosta Mănăstire Buciuleşti au rămas doar porţiuni din zidurile altarului. Un călugăr de 79 de ani încearcă zadarnic să refacă obştea monahală risipită de viiturile Bistriţei în urmă cu aproape 200 de ani.

Călugărul Teodosie Curea are 79 de ani şi păzeşte, din 2004, ruinele unei biserici de pe malul Bistriţei, unde a existat mănăstirea Buciuleşti cu sute de ani în urmă. „Acum şapte ani, stareţul Ciprian Zaharia de la Mănăstirea Bistriţa m-a trimis aici, să fie refăcută obştea monahală risipită vreme de aproape două secole. La început am fost patru călugări, dar doi au murit şi sunt mai mult singur“, spune sihastrul.

Ştie ruinele de mic copil

Ruinele se înalţă spre cer între canalul hidroenergetic şi vechea albie a râului, iar în jur exista doar teren arabil. Călugării au reuşit să ridice o construcţie pentru chilii şi un paraclis pentru slujbe. Monahul Teodosie povesteşte că ştia de aceste ruine încă de pe când era copil, că s-a călugărit de tânăr şi că reîntemeierea mănăstirii este ca un vis pentru el. Rămas însă fără sprijin şi privit cu oarecare ostilitate de preoţii de la parohiile din jur, pustnicul spune că nu mai are de trăit atât de mult încât să vadă din nou o mănăstire pe acele locuri.

„Trebuie ca monumentul istoric să se păstreze aşa cum este, după câteva lucrări de consolidare, iar alături să se refacă mănstirea care a fost în urmă cu sute de ani. Dar costă foarte mult şi nu am sprijin de la nimeni“, se plânge călugărul. Acesta este supărat că locurile aflate la intersecţie de drumuri sunt preferate de cei care spun că vor să stea departe de viaţa lumească, în timp ce locurile pustii sunt, totuşi, mai potrivite pentru o astfel de alegere.

El ne-a arătat cărămida care rezistă ploilor şi vânturilor intense dintre cele două cursuri de apă, reţeaua de canale din zidărie, care asigura respiraţia pereţilor, precum şi porţiuni din