Restaurantul de pe strada Ştefan Mihăileanu colţ cu bulevardul Mamaia are ceva istorie în spate, atât la propriu, cât şi la figurat. Funcţionează de mai bine de patru ani, semn că, măcar simbolic, a trecut testul timpului. Tarabostes se vrea a fi un soi de restaurant tematic, având ca temă principală începuturile istoriei românilor, pe vremea când aceştia erau mai mult geto-daci decât romani, daci ai căror lideri nobili erau numiţi „tarabostes" de către latini.

Revin în zilele noastre, pentru a încerca să fac o prezentare cât se poate de obiectivă restaurantului în cauză.

Tarabostes are intrarea pe colţ, iar surprizele te întâmpină imediat după ce i-ai călcat pragul. Ospătarii foarte amabili te iau în primire chiar de la uşă, pentru a te conduce la masă, asta şi pentru că trebuie să aibă grijă să nu te împiedici cumva pe scările de acces către subsol, lucru de care eşti avertizat în prealabil şi de către un afiş pe care scrie clar şi citeţ: „ATENŢIE LA SCĂRI!". Pe care, spun drept, nici nu l-am văzut, privirea fiindu-mi atrasă de un manechin din plastic, în mărime naturală, care, îmbrăcat fiind în costum naţional românesc, părea a face serviciile de „hostess" lângă o imensă blană de urs care ocupa tot peretele de deasupra scărilor. Dar ăsta era doar începutul „bizareriilor". După ce am supravieţuit să spun povestea coborârii pe treptele pe care, cu siguranţă, mulţi meseni şi-au testat oasele, am ajuns în inima restaurantului. Dacă vă plac călătoriile în timp, dacă nu aţi mai fost demult sau niciodată la ţară, la bunici sau străbunici, vă recomand cu căldură o incursiune în restaurantul Tarabostes. Localul este un puţin cam întunecos din cauza amplasării la subsol, dar asta îi scoate în evidenţă aspectul arhaic. Iluminatul este asigurat de câteva torţe, cu bec în loc de flacără, iar pe pereţi puteţi vedea atârnate de la blanuri de animale, la carpete