Nici cu filosofia lui Cîrţu în locul celei a lui Lăcătuş,steliştii nu au reuşit să bată Braşovul, care se transformă treptatîntr-un complex pentru echipa din Ghencea. Braşovul n-a mai venitGhencea să dea lovitura, ci să nu încaseze lovituri. S-a apăratcinic, reuşind cu uşurinţă să blocheze ofensiva dezordonată aStelei.
După acel 3-0 cu care l-a exilat pe Lăcătuş în Spania, AntonioConceicao s-a gândit că nu mai merge şi a doua oară şi că scorulcel mai bun şi la îndemână ar fi un 0-0. Şi-a aşezat echipa dupăarhitectura castelului Bran, cu cinci fundaşi, restul în faţa lorşi toţi la câţiva metri în faţa careului propriu. Cum atacul Steleie de multă vreme o placă stricată, dată fiind politica Braşovului,mingea n-a văzut deloc vreuna din porţi în prima repriză. Cu unflanc ştirb, cel drept, unde Bănel şi Bonfim nu au creat decâtnervi şi cu Ricardo pasând obsesiv în lateral, rebusul luiConceicao a părut mult prea complicat pentru echipa lui Cîrţu.Maicon şi Surdu au fost şi ei izolaţi, singurele faze cât de câtlegate venind pentru Steaua de pe stânga, acolo unde Tănase şiBrandan au găsit de câteva ori combinaţiile eficiente. În acestecondiţii, la pauză s-a intrat cu un 0-0 anost şi fără niciun şut pebuturi.
Dinamozâmbeşte
Partea a doua debutează cu Maicon din nou în rol de salvator alsituaţiei, însă, de data aceasta, capul său trimite mingea pestepoartă, astfel că, în afara unei accelerări de puls, lucrurilerămân la fel. Ceva pare totuşi să se mişte pe măsură ce trecetimpul pentru că Braşovul începe să îndrăznească. O face însădezordonându-şi puţin liniile din faţa porţii. Începe să dea spaţiiStelei, dar nici aşa gazdele nu găsesc ocaziile mari de gol. Totulse amână deci pentru retur, când se va juca şi meciul cel adevăratpentru că este cel decisiv. Până atunci Steaua a mai oferit însă oseară fără condiment şi potenţă. Şi avea mare nevoi