Moda filmelor lungi bântuie prin întreaga Europă, inclusiv această coproducţie franco-germană fiind atinsă de sindromul respectiv care a poposit şi în România. Cele două ţări foste duşmane, şi mereu vecine, sunt generoase acum cu fondurile cinematografice, chiar şi pentru poveşti istorice, în costume, şi cu ceva romantism.

Anul trecut la Cannes, titlul a fost lansat cu mult entuziasm în competiţia oficială, dar s-a pierdut printre multe alte curiozităţi, o parte mai originale decât acest clasic, care aminteşte, mai degrabă, de un bun foileton TV, ceva mai concentrat.

Făcut cu gândul de a fixa în imagini un destin foarte alambicat, scenariul inspirat de nuvela eponimă a Doamnei de La Fayette, e semnat de Jean Cosmos, François-Olivier Rousseau şi de realizatorul însuşi, Bertrand Tavernier, şi s-a bazat în mare măsură pe ochiul cinematografic al directorului de imagine Bruno De Keyzer, dar şi pe muzica unui maestru al genului: Philippe Sarde.

Tavernier, care a filmat cândva şi în România „Căpitanul Conan" sau „Laissez-passez", în ambele din distribuţie făcând parte şi Principele nostru actor, sub patronajul căruia s-a desfăşurat de curând Festivalul Internaţional de Film „Bucureşti", a revenit la o frescă parţial feminină, în care, printre intrigile de la Curtea Franţei, iubirea pare să fi avut un rol primordial, chiar dacă nu întotdeauna cu final fericit, stil hollywoodian.

În 1562, sub domnia lui Carol al IX-lea, războaiele religioase însângerează lumea (şi dacă ne uităm la ştiri, nu putem să nu remarcăm, că istoria se repetă, puţin modificată şi în zilele noastre, aproape o jumătate de mileniu mai târziu). Marie de Mézières, în realitate Renée d'Anjou, viitoare Prinţesă de Montpensier, supranumită Mariette, o frumoasă moştenitoare, se îndrăgosteşte de tânărul Duce de Guise (filmările realizate în numai opt săptămâni sunt făcute inclusiv la Bl