Sunt căsătoriţi de mai bine de 25 de ani, lucrează împreună, se completează, se contrazic, se susţin, se provoacă. Indiferent care teatru le găzduieşte, spectacolele ce poartă semnătura directorului de scenă Victor Ioan Frunză şi a scenografei Adriana Grand sunt, şi o spunem fără să fim duplicitari, evenimente teatrale.

Vă recomandăm să vedeţi oricare dintre piesele ce poartă semnătura lor, au montat atât în Bucureşti, cât şi în teatrele din ţară, dar şi peste graniţă. Noi, pentru acest număr, i-am provocat la poveşti, despre prima întâlnire cu teatrul, despre persoanele care le-a marcat carierele, dar şi despre generaţia nouă de actori, pe care cuplul Frunză-Grand o susţine şi îi oferă şansa să se afirme.

Aţi stat o săptămână la Budapesta. Ne spuneţi cum a fost?

Adriana Grand: Da, am fost selecţionaţi într-un festival cu două spectacole, „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi" de la Teatrul Maghiar din Timişoara, care a luat şi premiul pentru cel mai bun spectacol stagiunea trecută, şi „Liliom" de la Teatrul din Miercurea Ciuc. Am avut parte de o surpriză foarte plăcută, mai bine de jumătate din sală, care are 530 de locuri, era plină cu actori cu care noi am lucrat, cu regizori şi oameni de teatru. A fost o întâlnire foarte plăcută.

Victor Ioan Frunză: Eu n-am putut merge, acum lucrez la un diptic, „Îngeri în America" al lui Tony Kushner, compus din piesele „Mileniul se apropie" şi „Perestroika". Spectacolul se va juca la Teatrul Metropolis şi, pentru că eram în repetiţii, n-am putut ajunge la Budapesta. M-am uitat în schimb pe internet, am urmărit reacţiile, am văzut imagini din sală şi m-au bucurat ecourile.

La acest interviu mi-am propus să vă provoc la poveşti. Când şi cum a intrat teatrul în viaţa dvs.?

A.G.: M-am ciocnit întâmplător cu teatrul. După ce am terminat facultatea, am fost repartizată la Oradea. Eu a