A trecut deja un an? Încă nu exact, dar aproape. Un an generic de cînd a fost lansat Indexul pieţei de artă realizat la iniţiativa energicei case de licitaţii Artmark. Acum a fost pusă în circulaţie a doua ediţie, la fel de roşie coperta, dar mai amplu şi bine dezvoltat conţinutul. În ciuda celor afirmate la lansarea a doua, îmi amintesc o întîlnire cu ziariştii iniţiată de proprietarul de atunci al Artmark, Radu Boroianu, şi cel de acum, Alexndru Bâldea, subiectul zilei fiind iniţiativa numită de la început index şi văzută ca fiind un tabel de pseudocote prezentate ca un calcul al productivităţii unei opere de artă, adică pictură. Tablou. Astfel, am rămas la această poveste pentru că era exact ce făceam de ceva ani, în această rubrică, refuzînd să vedem doar spectacolul licitaţiei, preferînd să urmărim ce s-a întîmplat în timp şi la diferite case. Desigur, finalitatea era una jurnalis-tică, şi nu de calcul riguros statistic, cît de riguros poate fi un calcul pe super-atipica piaţă de artă. Mai ales cea românească.
Lansare celei de a doua ediţii a Indexului Artmark al pieţei româ-neşti de artă s-a petrecut într-un loc plin de semnificaţii, Bursa de Valori Bucureşti, iar fiecare loc în prezidiu a avut un sens. Organizatorii au fost reprezentaţi de bani, preşedinta Manuela Plăpcianu, şi de artă, Ruxandra Garofeanu. Oamenii banilor au fost reprezentaţi de şeful BVB, Valentin Ionescu, brokerul, şi nu omonimul fost laborant ajuns specialist în economie al fostului preşedinte Emil Constantinescu. De Dan Pascariu, bancher de cursă lungă, acum şef al unei bănci care sponsorizează o iniţiativă din artă care seamănă cu afacerile gen Botiş: atrag fonduri europene însemnate, dar nu se vede absolut nimic în urma lor. A mai fost prezent Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, intrat recent pe piaţa de artă în asociere directă cu Petre Lucaci, preşedint
