Se iau doi savanţi din epoci diferite (un fizician englez şi un biolog rus, în cazul nostru), se scutură bine de praf şi se aduc pe un teren oarecum neutru. Avînd în minte definiţia frumosului a lui Lautréamont („întîlnirea dintre o umbrelă şi o maşină de cusut pe o masă de disecţie“), umbrela va fi englezul Charles Wheatstone (1802-1875), maşina de cusut va fi rusul Ilia Ivanovici Ivanov (1870-1932), iar masa de disecţie va fi onomastica sovietică din anii 1917-1940.

Wheatstone

În august 1823, cînd fizica şi filozofia încă mai erau surori, în publicaţia Annals of Philosophy apărea un articol al lui Charles Wheatstone intitulat „Noi experimente privitoare la sunet“ şi divizat în trei secţiuni: „Despre vibraţiile fonice moleculare“, „Transmiterea rectilinie a sunetului“ şi „Polarizarea sunetului“. Chiar fără a-l fi citit, e limpede pentru oricine că Wheatstone nu era indiferent la sunete, ba dimpotrivă. Iar interesul pe care-l purta acestora nu a fost doar unul teoretic, ci s-a întrupat în cîteva instrumente şi aparate. Un asemenea aparat era caleidofonul (un echivalent sonor al caleidoscopului), care ne este prezentat, cu acompaniament de majuscule, în titlul unui alt articol, din 1827: „Descrierea unui Caleidofon sau Caleidoscop Fonic, o nouă Jucărie Filozofică pentru Ilustrarea Mai Multor Fenomene Acustice şi Optice Interesante şi Amuzante“. Chiar fără a-l fi auzit, e limpede pentru orice ureche actuală că fizica veacului al XIX-lea nu se ferea de spectacol. Un spectacol cu siguranţă captivant trebuie să fi fost şi prezentarea altui instrument creat de Wheatstone, „Lira fermecată“ sau acucriptofonul (al cărui nume, dezghiocat etimologic, trimite la auzirea unui sunet ascuns). Iat-o, într-o relatare din 1861: „Wheatstone, un fizician englez (…), a produs, în 1822, ACUCRIPTOFONUL, un instrument avînd forma unei lire antice, atîrnată de tavan cu un co