Te salut timid. Abia pot să articulez. Parcă nici nu mi-ai sesizat prezenţa. Am intrat de minute bune în birou. Tu stai în continuare cu spatele la mine, afundată în scaunul masiv. Din când în când deasupra ta se ridică o dâră de fum proaspăt care se risipeşte tacticos în ceaţa densă ce pluteşte în jur. Mă ignori în continuare şi asta îmi sporeşte senzaţia de apăsare. În liniştea goală îmi aud bătăile inimii, apoi respiraţia sacadată. Încep să simt cum obrajii îmi ard, cum sângele îmi inundă fierbinte venele, din ce în ce mai fierbinte.
Nerabdarea îmi cuprinde gâtul în mâinile ei puternice şi mi-l strânge cu brutalitate provocându-mi o durere surdă. Nu am venit aici neinvitată, nu am venit aici din propria-mi iniţiativă. Tu m-ai căutat, mi-ai spus că ai o propunere interesantă pe care n-am să o pot refuza, o oportunitate pe care n-am s-o mai întâlnesc prea curând în calea mea. Şi iată-mă aici! Hai, vorbeşte-mi, întoarce-ţi faţa către mine!
Şirul gândurilor mi-e întrerupt de vocea ta puternică. Îmi ceri să mă apropii. Tonul tau e imperativ. Pornesc în direcţia ta şi mă opresc la jumătatea distanţei dintre uşa pe care am intrat şi biroul tău din lemn masiv. Mă opresc. Tu nu te clinteşti şi cu toatea astea îmi ceri cu aceeaşi duritate în voce să mă apropii şi mai mult. O fac fără să stau pe gânduri. Paşesc încet, cu ochii ţintă la tine. Te ridici din scaun şi brusc mă simt copleşită de statura ta. Hai, vorbeşte-mi, întoarce-ţi faţa către mine Doamnă Vanitate! Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Te salut timid. Abia pot să articulez. Parcă nici nu mi-ai sesizat prezenţa. Am intrat de minute bune în birou. Tu stai în continuare cu spatele la mine, afundată în scaunul masiv. Din când în când deasupra ta se ridică o dâră de fum proaspăt care se risipeşte tacticos în ceaţa densă ce pluteşte în jur. Mă ignori în continuare şi asta îmi sporeşte senzaţi
