Cînd v-aţi uitat ultima oară la prietenul nostru Barnaby? E o desfătare să priveşti pajiştile mereu verzi – unii au cîrtit totuşi că în serialul ăsta nu plouă niciodată – şi casele bătrîneşti, fermecătoarele cottages. Însă şi acolo sînt oameni răi care conspiră ca să le dărîme, fiindcă au un proiect imobiliar, vrînd să construiască un supermarket care va ruina micile băcănii locale. Sau aceşti întreprinzători taie copacii ca să aranjeze un teren de golf pentru bogătaşi. Mă uitam ieri la film şi mă simţeam ca acasă. Vedeam arhitecţi a căror ambiţie este să-şi publice proiectele în reviste lucioase şi consilieri municipali de al căror vot, plătit pe furiş, depinde soarta unui vechi cartier. Aşa o fi şi în Anglia, poate, dar în orice caz aşa e la noi, chiar dacă nu s-a ajuns chiar la crime. Şi ştiţi de ce nu s-a ajuns? Acolo oamenii trebuie ucişi fiindcă nu pot fi cumpăraţi.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Un personaj spunea, cu o strîmbătură dispreţuitoare pe care o cunosc: „Prea mulţi oameni doresc să trăiască în trecut“... Aceia luaţi astfel în derîdere sînt reprezentanţii ONG-urilor preocupate de protecţia patrimoniului. Filmul îi arată manifestînd cu pancarte pe care scrie „Defend our Heritage“ şi organizaţi într-o „Conservation Society“. Altădată aş fi crezut că asta se întîmplă numai acolo, dar, de prin 2008, conştiinţa acestei grave probleme este vizibilă şi în ţara noastră. Pe măsură ce statul s-a dezinteresat de conservarea moştenirii pe care el trebuia să o asigure, pasiunea pentru trecutul oraşului lor i-a adunat la un loc pe cei care nu s-au mai mulţumit să împărtăşească un hobby, socotit de alţii la fel de excentric ca şi colecţionarea de fluturi, ci au simţit nevoia să suplinească slăbiciunea instituţiilor. Unde se aflau toate condiţiile pentru angajarea în această mişcare bravă şi generoasă? În