Vorbim din nou despre revoltele din lumea arabă şi mai ales despre Siria şi despre Libia, două ţări unde situaţiile sunt diferite dar unde numitorul comun este cel al violenţei şi al vărsării de sânge. Constatăm că în Siria regimul nu reuşeşte să-i calmeze pe contestatari în ciuda faptului că a făcut concesii aproape inimaginabile la sfârşitul anului trecut.

Este, într-adevăr şi acesta un numitor comun al evenimentelor petrecute în mai multe ţări arabe de la începutul acestui an. Când presiunea populară devine ameninţătoare, dictatorii şi regimurile autoritate încep să promită mai multă libertate, mai multă democraţie, mai multă bunăstare, schimbări la toate nivelurile societăţii, şi aşa mai departe. Sub semnul promisiunilor evoluează acum situaţia din Maroc şi din Algeria, dar şi cea din Siria unde a fost ridicată o stare de urgenţă în vigoare din 1963 încoace.

Iată însă că populaţia nu se mulţumeste cu acest lucru şi manifestaţiile continuă. Agenţia France Presse relata în cursul zilei despre protestele din oraşul Qamishli, situat în nord-estul Siriei, unde ar fi ieşit astăzi pe străzi în jur de 5000 sau 6000 de oameni. Şi mai mulţi manifestanţi au fost observaţi la Deraa, în sudul ţării, oraşul unde a început de fapt mişcarea de contestaţie împotriva regimului.

Tot astăzi forţele guvernamentale au tras în mulţime la Damasc. Trebuie spus că ziua de vineri este una propice pentru manifestaţii întrucât credincioşii musulmani îşi dau întâlnire întâi la moscheee pentru rugăciunea de vineri, şi apoi, iată rugăciunea se transformă în manifestaţie.

Constat din nou că opinia publică învaţă în acest context ceva mai mult din geografia Siriei, dar şi a a Libiei. Aşa am aflat, de exemplu, că în Siria există şi un oraş numit Homs, unde săptămâna au fost ucişi de forţele de securitate peste 20 de manifestanţi. Iar astăzi am aflat că forţele de secu