În cartierul Josefin exista la anul 1857 o casă cu un restaurant care se numeau La leul de aur. Informaţia din fişa 3917 (Fondul Deleanu) mai are o menţiune referitoare la prăvălia La cocoşul roşu despre care nu ştiu cu siguranţă dacă se afla în aceeaşi clădire. Aici, poate în prăvălie, poate că la vreo masă din restaurant sau, pur şi simplu, în sufrageria casei, negustorul Litveny „dă informaţii despre vînzarea unui ceas cu muzică în stare bună, cu 8 cilindri”.

Merge elevul de liceu care eram în amiază la cafe-barul din centrul oraşului. Acolo îl aşteaptă colegii de clasă în jurul ilegal al unor păhărele de votcă cu suc Cilcola. Trece elevul de liceu dintr-a unşpea pe lîngă atelierul de ceasornicărie al fraţilor Wenczel, doi grăsani simpatici, plini de umor, vînători înscrişi cu acte la Asociaţia judeţeană de vînătoare şi pescuit sportiv, respectuoşi cu legea şi cu obligaţiile care le reveneau ca vînători AJVPS, spre deosebire de alţi concetăţeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea Şoimoşului, în pădurile munţilor Zarandului, mai apoi aceiaşi bîntuiau şi dincolo, pe Banat, pe malul celălalt al rîului, pe dealurile podişului Lipovei acoperite, prin grija partidului şi autorităţilor locale din comunele Neudorf şi Zăbrani, de hectare de livezi cu piersici şi meri.

Sîntem în oraşul Lipova, viaţa ne-a adus aici încă din copilărie. Din naştere, pe cînd tocmai izbucnea revoluţia maghiară. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaţia „şoroafelor”, a rotiţelor dinţate, a pendulei din vecini cu strălucirea alamei, a cifrelor, a calului din nichel cabrat voiniceşte în două picioare pe farfuria pendulei, maşinării din fier la care se holba cu plăcerea cu care făcea acelaşi lucru băieţelul din feeria lui Ingmar Bergman, filmul halucinaţiei lucrurilor strălucitoare din sticlă, alamă, din străluciri de nickel pe nume Fanny o