Războiul din Libia intră într-o nouă etapă odată cu trimiterea unor consilieri francezi, britanici şi italieni pe lângă rebeli. Observatorii constată însă că pe măsură ce războiul se prelungeşte, se modifică şi percepţia legată de el.

S-ar spune că atât opiniei publice, cât şi capitalelor occidentale le plac războaiele scurte şi victorioase. Un bun model a fost intervenţia americană, cu peste două decenii în urmă, pentru eliberarea Kuweitului ocupat de trupele lui Saddam Hussein.

Pe măsură însă ce un război se lungeşte, el îşi modifică şi natura, spun specialiştii. În Franţa, de exemplu, întreaga clasă politică a aplaudat intervenţia aeriană, franceză şi occidentală împotriva lui Gaddafi. Acum, însă, se aud voci care cer mai multe explicaţii.

În Afganistan, de exemplu, soldaţii francezi se luptă de zece ani împotriva unui inamic care nu cedează.

"Chiar şi războaiele drepte au nevoie să fie explicate mai bine", se intitulează un articol publicat pe prima pagină a cotidianului Le Monde.

În Marea Britanie au fost formulate unele critici împotriva acestui război, care se duce "oarecum pe furiş". Presa britanică observă că în urmă cu o jumătate de secol, războiul din Vietnam a început… prin trimiterea unor consilieri militari pe teren.

Este din ce în ce mai limpede că regimul de la Tripoli nu se va prăbuşi cu una cu două şi în nici un caz sub acţiunea bombardamentelor aliate. Cu atât mai mult cu cât regimul lui Gaddafi are şi aliaţi indirecţi: Rusia condamnă în continuare intervenţia occidentală din Libia, precum şi trimiterea de consilieri, considerând că acesta este doar începutul unei viitoare operaţiuni terestre. Un act care implică "riscuri şi consecinţe imprevizibile", mai spune Moscova.

Pentru Muammar Gaddafi, fără îndoială că este o victorie să vadă că se adâncesc diviziunile în sânul comunităţii internaţionale pe ma