Pentru unii, un transplant reprezintă şansa la o viaţă normală. Pentru alţii, face diferenţa dintre viaţă şi moarte. În România, listele de aşteptare pentru un transplant numără peste 3.300 de persoane. Şansa lor de a primi un organ nou vine, cel mai adesea, de la un străin.

Atunci când un organ nu mai funcţionează corespunzător, transplantul poate fi ultima soluţie. În România se pot transplanta cu succes cord, rinichi, ficat, celule stem din măduva osoasă, piele, muşchi şi cornee. De multe ori, donatorul face parte din familie, legătura de sânge crescând şansele de compatibilitate, atât de necesară pentru reuşita intervenţiei. Alteori, bolnavii depind de generozitatea anonimilor, fie că aceştia sunt înscrişi în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, fie că rudele lor şi-au exprimat acordul în privinţa cedării organelor.

O infecţie care i-a purtat noroc

Costel Gavril are 23 de ani şi este din Bacău. Din cauza unei malformaţii congenitale nedepistate la timp, rinichiul stâng nu-i mai funcţionează, iar dreptul a intrat în insuficienţă în urmă cu un an, perioadă în care a trăit cu ajutorul dializei. În cazul lui, ceea ce părea a fi un handicap s-a transformat într-o şansă. Tânărul suferă de ani buni de hepatită cronică de tip B, fapt care, teoretic, îi scade şansele de-a fi selectat pentru un transplant. Motivele sunt, dincolo de latura etică, de ordin practic, pentru că intervenţia are şanse mai mici de reuşită pe un organism bolnav.

Costel s-a prezentat la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal „Fundeni" într-o marţi, a făcut analize şi s-a înscris pe lista de aşteptare pentru un rinichi nou. „În aceeaşi săptămână, vineri seara, m-au sunat de la Bucureşti să mă anunţe că au găsit un donator compatibil", ne spune tânărul, de pe patul spitalului. În dimineaţa de sâmbătă, Costel a pri