Adina Rosetti a debutat, la jumătatea anului trecut, cu Deadline, un roman al lumii contemporane, scris cu o siguranţă a tonului şi o precizie a construcţiei epice demne de un scriitor demult consacrat. Autoarea a reuşit ceea ce numai romancierii adevăraţi pot: să pornească de la fapte reale, împletind două poveşti de viaţă diferite, şi să creeze literatură sută la sută, cu o abundenţă a detaliului ce dovedeşte forţa incontestabilă a invenţiei narative.

Mediul în care evoluează mare parte dintre eroii din Deadline este acela corporatist, în care oamenii, tineri cei mai mulţi, muncesc ore nenumărate pentru un salariu în euro, o maşină scumpă şi teambuildinguri în locuri frumoase, dar un mediu în care cei mai mulţi îşi pierd identitatea; norocoşii, căci unii, ca eroina noastră, îşi pierd chiar viaţa. Dacă aţi recunoscut povestea, da, aşa este: Adina Rosetti s-a inspirat din povestea tinerei decedate în urmă cu câţiva ani, în Bucureşti, de prea multă muncă. Cealaltă poveste reală absorbită în carte este cea a artistului homeless, care îşi adună toată comoara artistică – despre care abia la bătrâneţe află că este o comoară – în ghena unde locuieşte (personajul real este de-acum celebrul Ion Bărlădeanu). Acestea sunt cele două puncte opuse ale lumii noastre din care autoarea priveşte realitatea: înălţimea clădirilor de sticlă corporatiste, de unde cerul şi iarba nu se văd niciodată, şi ghena mizeră a lui nea Zaim, care însă ştie să privească spre cer.

Romanul este populat cu o mulţime de personaje ale căror existenţe constituie şi ele, ca nişte piese de puzzle, fragmente din realitate. Una dintre vocile narative ale romanului îi aparţine lui Augustin Dună, şeful Mirunei, cel care o dusese la spital în ziua dinaintea morţii ei, dar şi cel care îi refuzase un concediu de odihnă; cuprins de remuşcări, acesta îi „povesteşte” întâmplarea în gând fostei soţii,