Fiecare guvern îşi propune transpunerea în practică a propriilor politici sanitare, dar, din păcate, odată cu schimbarea acestuia, se dau la o parte toate ideile, chiar dacă unele au fost bune. Politizarea excesivă a activităţilor medicale şi abandonarea reuşitelor au fost şi sunt posibile în absenţa unui program coerent de dezvoltare reală a sistemului sanitar românesc. Finalitatea activităţii fiecărui guvern s-a tradus prin cheltuirea, de multe ori nejustificată, a banului public, înrăutăţirea unor indicatori majori cum ar fi mortalitatea generală, iar cei care pierd sistematic sunt pacienţii – contribuabili atât cu bani, cât şi cu voturi. (...)
Fiecare guvern îşi propune transpunerea în practică a propriilor politici sanitare, dar, din păcate, odată cu schimbarea acestuia, se dau la o parte toate ideile, chiar dacă unele au fost bune. Politizarea excesivă a activităţilor medicale şi abandonarea reuşitelor au fost şi sunt posibile în absenţa unui program coerent de dezvoltare reală a sistemului sanitar românesc. Finalitatea activităţii fiecărui guvern s-a tradus prin cheltuirea, de multe ori nejustificată, a banului public, înrăutăţirea unor indicatori majori cum ar fi mortalitatea generală, iar cei care pierd sistematic sunt pacienţii – contribuabili atât cu bani, cât şi cu voturi. De câteva luni, asistăm la o serie de declaraţii privind reinstituirea, printr-un Ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS (nr. 1.591/1.110 din 30.12.2010), a faptului că „medicamentele specifice pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu afecţiuni oncologice incluşi în Programul naţional de oncologie se eliberează după cum urmează: a) prin farmaciile cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pentru formele farmaceutice cu administrare orală; b) prin farmaciile cu circuit închis
