Avem timp opt ore pe zi pentru muncă, în timp ce, pentru orice altceva, parcă nu mai găsim răgaz. Obsedant, îmi vin în minte cuvintele lui Călinescu… Timpul este o valoare de sentiment: pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
De mulţi ani încoace, poate deja prea mulţi, văd cum viaţa mi se rezumă la serviciu, piaţă, stat la cozi, în trafic, curăţenie, gătit, câte o carte întoarsă pe toate părţile, cuvinte înghiţite în grabă, câteodată un film, un pic peste o oră de sport, mai mult o descărcare teribil de epuizantă, o dată la 3-4 zile… Toate pe fugă. Oare de ce-mi simt zilele atât de scurte?
Timpul îmi pare să-şi găsească echivalentul tot mai des în dorinţe şi regrete. Atât de multe îmi vin în minte… De-ar fi să fac o listă pe care să-mi înşir, didactic, pe două coloane, dorul şi amarul… Şi totuşi, parcă nu am puterea să-mi trec cu liniuţă, de la capăt, unul sub altul, sentimentele. Căci, în secunda următoare, mi-ar fi golite de viaţă. Le voi păstra, în schimb, pe mai departe. Cândva, am să le-ajung din urmă.
Câtă dreptatae aveai, Nichita!… Timpul este un lup devorator. Îl simt mâncându-mi zilele! Dar stau la pândă…
Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Avem timp opt ore pe zi pentru muncă, în timp ce, pentru orice altceva, parcă nu mai găsim răgaz. Obsedant, îmi vin în minte cuvintele lui Călinescu… Timpul este o valoare de sentiment: pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
De mulţi ani încoace, poate deja prea mulţi, văd cum viaţa mi se rezumă la serviciu, piaţă, stat la cozi, în trafic, curăţenie, gătit, câte o carte întoarsă pe toate părţile, cuvinte înghiţite în grabă, câteodată un film, un pic peste o oră de sport, mai mult o descărcare teribil de epuizantă, o dată la 3-4 zile… Toate pe fugă. Oare de ce-mi simt zilele atât de scurte?
Timpul îmi pare s
