După cărţile sale apărute în marile edituri ale ţării – în nume propriu sau în calitate de intervievat –, Vladimir Bukovski, cunoscutul disident rus, revine, o dată în plus, în atenţia cititorilor români printr-o selecţie documentară din Arhiva sovietică. 64 de documente din perioada restructurării (perestroika), publicată în Cluj-Napoca, Editura Dokia, 2010, 164 p. Antologia documentară este selectată, tradusă, adnotată şi comentată de Elena Cojocaru. Cărţile lui anterioare, cele scrise de el, ca Şi se întoarce vîntul (roman, 2002), Uniunea Europeană… o nouă URSS? (2006), sau dialogurile realizate de scriitori români cu acest protagonist al opoziţiei interne la comunismul sovietic, precum Reuşeşti sau mori (dialog cu Doina Jela, 2003), Marius Oprea, Chipul morţii: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului (2006), Această sfîşietoare durere a libertăţii (2006), Bukovski la Sighet (2006, dialoguri cu Armand Goşu şi Anatol Petrencu la LiterNet), fac din Bukovski o prezenţă vie a spaţiului de dezbatere publică din România ultimului deceniu, unde el a venit ca oaspete în mod repetat şi a participat, provocat de jurnalişti, cu opinii cel mai adesea calificate. Documentele alese de Elena Cojocaru provin din Arhiva Bukovski, alcătuită, cum se ştie, cu prilejul permisiunii speciale pe care i-a acordat-o în 1991 preşedintele Boris Elţîn personal, imediat după căderea URSS, de a căuta în arhive fără oprelişte, pentru identificarea documentaţiei necesare comisiei în fruntea căreia fusese numit. Cu acel prilej, el a izbutit să copieze, cu un scanner, peste 7.000 de pagini strict secrete din arhivele Kremlinului, descoperind astfel colaborările cu KGB-ul a numeroşi lideri politici occidentali şi disidenţi est-europeni. Aducerea în faţa cititorului din România a unei părţi semnificative din colecţia de acte originale obţinută astfel de Bukovski are atît o impor