Evident că nu ar trebui să ne îngrijorăm că se mai defrişează/demolează ceva în Brăila. Dacă am fi auzit că se construieşte o chestie, măcar un castel de nisip, atunci era cazul să ne impacientăm, să verificăm dacă nu cumva am fost teleportaţi în alt oraş.
Dar aşa, că se taie Pădurea Stejaru, nu avem de ce să ne facem griji. Vreau să apuc ziua în care şmecherii de după 1989 nu o să mai aibă ce tăia, decât, eventual, pe ce-a pus mâna dr. Ciomu.
Pe mine altceva m-a îngrijorat în legătură cu defrişarea unei părţi importante a Pădurii Stejaru. Şi deşi nu am votat şi nici nu am să votez în viaţa vieţii mele cu PSD, iată-mă gândind ca un om de stânga, preocupat de protecţia socială, de locurile de muncă ale nevoiaşilor. O singură întrebare am: ce se va întâmpla cu curvele care prestează la marginea Pădurii Stejaru? Nu, nu este o întrebare ironică, pusă la mişto. Vorbim aici despre nişte brăilence pentru care Pădurea Stejaru ţine loc de sediu de firmă. Este locul lor de muncă, unde se duc zi de zi, unde produc bani pentru a se întreţine pe sine şi familia lor. Tăind pădurea, ce mai rămâne? Un complex nu-ştiu-de-care, sportiv, un ansamblu rezidenţial ceva, care o să fie păzit de bodyguarzi, care va deveni un teritoriu interzis pentru curvele care stau acum în zona Stejaru. Nu este vorba doar despre tăierea a zeci de mii de copaci. Mi se rupe de copaci, sunt prea bătrân ca să îmi mai pese de ecologism, dar mă gândesc la nenorocitele care vor rămâne fără loc de muncă după ce, vorba vine, Pădurea Stejaru va fi închisă, ca să nu zic rasă de pe faţa pământului. Evident că nu ar trebui să ne îngrijorăm că se mai defrişează/demolează ceva în Brăila. Dacă am fi auzit că se construieşte o chestie, măcar un castel de nisip, atunci era cazul să ne impacientăm, să verificăm dacă nu cumva am fost teleportaţi în alt oraş.
Dar aşa, că se taie Pădurea Stejaru, n
