Falling Angels, la Opera din Bucureşti
Continuând seria impresionantă a premierelor cu ecou internaţional, Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti va interpreta, pe 1 mai, "Falling Angels", o creaţie originală purtând semnătura unuia dintre cei mai proeminenţi şi străluciţi coregrafi contemporani ai lumii, Jiří Kylián. Coregraful care a inventat o nouă manieră de a înscrie o mişcare fluidă în spaţiu, cu mare precizie, fără înflorituri şi fără concesii. Pentru el, a dansa înseamnă a fi "la limita dintre vis şi realitate".
Puritate şi pasiune
Parte a "Black&White Ballets", spectacolul "Falling Angels" a fost conceput, în 1998, de Jiří Kylián pentru 8 dansatoare, pe compoziţia lui Steve Reich, "Drumming", bazată pe ritmuri ceremoniale din Ghana. Ritmurile mixate în sintetizator dau un sunet plin de energie. Deşi cu o structură foarte strictă, muzica lui Steve Reich lasă o mare libertate coregrafiei şi interpretării emoţionale.
Ideea baletului este urmărirea femeilor în drumul lor către perfecţiune, întrerupt de pasiuni şi evenimente de viaţă, cum ar fi ambiţia, seducţia, sarcina, naşterea, moartea, maternitatea şi conştiinţa propriului eu, care îndepărtează dansatoarea de la "puritatea" dansului. Kylián a fost influenţat în timpul creării pieselor din "Black&White Ballets" de suprarealism şi minimalism, "Falling Angels" combinând linila clasică cu mişcări bruşte, pasionale care fac impreviziblă coregrafia în întregul ei.
Cele cinci piese ale acestei serii, "No More Play", "Petite Mort", "Sarabande", "Falling Angels" şi "Sechs Tänze", au fost create între 1986 şi 1991 şi reprezintă o investigare a politicilor şi a identităţii sexuale. "Falling Angels" urmăreşte, de fapt, două aspecte opuse ale creaţiei, disciplina şi libertatea, într-un omagiu adus femeilor balerine, cu tot ceea ce implică aceasta, de la anxietate, vulnerabilitate, complex
