Şi steliştii, şi dinamoviştii, ca orice alţi suporteri din lumea fotbalului, le cer jucătorilor, favoriţilor, să evolueze pentru culori şi pentru emblema clubului. Sigla echipei reprezintă mîndria, apartenenţa unui grup restrîns la o mare comunitate, acel must have care rămîne indiferent de schimbările produse într-un club sau într-o societate.

Ca şi trofee, indiferent că place sau nu, Steaua şi Dinamo sînt cele două mari cluburi din România şi se vor întîlni luni în derby-ul etern al Ligii 1. Emblemele atît de dragi suporterilor, încît unii şi le-au şi imprimat pentru totdeauna pe piele ca şi tatuaje, au evoluat în timp. Ca fapt divers, gruparea din Ghencea a şi scos o ediţie specială cu stemele pe care echipa le-a avut în istoria de 64 de ani, pe care microbiştii şi-o pot procura pentru suma de 100 de lei. Acelaşi lucru îl au în plan şi oficialii din Ştefan cel Mare.

Început fără emblemă

Simbolurile echipelor au în spate şi o istorie deosebită. Steaua Bucureşti a luat naştere pe 7 iunie 1947 ca şi ASA Bucureşti, club fondat de către Armata Regală. Pe atunci echipa nu avea nici o stemă oficială! Cum comuniştii au preluat, treptat, controlul ţării, pe 30 decembrie 1947 Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului. Inspirat de Armata Roşie sovietică, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club. Aceasta era o stea roşie inscripţionată cu un A mare în centru (simbolul Armatei Roşii), pe un disc albastru. S-a schimbat şi numele în CSCA, prescurtarea de la Clubul Sportiv Central al Armatei.

Stele şi vulturi

Doi ani mai tîrziu, schimbarea numelui în CCA, a adus şi o nouă stemă. O stea roşie, inscripţionată CCA, şi înconjurată de o cunună de lauri. Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a transpus în 1961 în schimbarea numelui clubului. Aşa s-a născut Steaua. S-a optat pentru o emblemă cu un nou