Se vorbeşte în ultima vreme despre „presa de monden” – categorie care pare să ocupe un loc bine definit între specialităţ ile jurnalistice.
Eticheta e menită să confere respectabilitate, înlocuind formule mai transparente, conotate peiorativ, de tipul presa de scandal sau de cancan, presa tabloidă etc.: „aduce vedetele din România faţă în faţă cu presa de monden care scrie despre ele” (vedeta.ro); „oferă săptămână de săptămână subiecte pentru presa de monden” (ziare.com) etc. Termenul monden este cuprins într-un tipar sintactic (presa de specialitate, jurnalismul de actualitate) specific substantivelor abstracte. Sintagma e involuntar comică (pentru cine nu a auzit-o de atâtea ori încât să se obişnuiască cu ea): monden, spre deosebire de actualitate, scandal sau cancan, e un adjectiv care, chiar când se substantivizează, nu capătă, în mod tradiţional şi obişnuit, sens abstract. Dicţionarele actuale indică doar posibilitatea de substantivizare cu înţelesul „persoană mondenă”. În ultima vreme, cuvântul e însă folosit tot mai mult ca substantiv cu valoare abstractă: se vorbeşte despre jurnaliştii de monden („Ai putea deveni jurnalist de monden”, clopotel.ro), despre „departamentul de monden al unei televiziuni” (garbo.ro) şi, desigur, despre bloguri de monden şi site-uri de monden („Mediafax.ro a ajuns şi site de monden”, zoso.ro). Monden desemnează, în asemenea contexte, categoria socială sau culturală a mondenităţii: „românii sunt mai interesaţi de monden decât de politică” (gazetaromana.ro).
De fapt, în structura presă de monden stranie este doar structura sintactică asociată substantivizării mondenului; dacă ar fi fost vorba de presa mondenă, am fi regăsit o tradiţie instituită cu un secol în urmă, prin preluarea din franceză a termenului mondain şi a combinaţiilor sale. În Le Trésor de la langue française informatisé (TLFi) sunt înregistrate sintag
