Belgia împlineşte vineri, 22 aprilie, un an de la demisia Guvernului. Acest lucru a declanşat o situaţie fără ieşire, care a permis ţării să doboare în luna martie recordul mondial de criză politică, record deţinut până atunci de Irak.

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Guvernul condus de creştin-democratul flamand Yves Leterme demisiona în 22 aprilie 2010, după retragerea brutală a liberalilor flamanzi de la guvernare. Acest act politic haotic suplimentar nu a dus decât la o adâncire a crizei prezente de fapt din 2007.

Într-adevăr, după alegerile din iunie 2007 i-au trebuit Belgiei peste zece luni pentru a ajunge la un compromis fragil de guvernare între liberali, socialişti şi creştin-democraţii flamanzi şi francofoni.

Alegerile anticipate din iunie 2010 s-au soldat cu victoria naţionaliştilor flamanzi în nordul Belgiei, o situaţie inedită, care a creat probleme suplimentare.

Ţara se luptă cu probleme intestine între diferitele comunităţi lingvistice, care locuiesc împreună în micul regat a cărui unitate este asigurată astăzi doar de simbolul reprezentat de regele Albert II.

Regele însuşi a încercat în ultimul an, ca şi în alte crize precedente să găsească un formator al Guvernului, trecând prin moderatori şi negociatori de criză.

Ultimul moderator, flamandul Walter Beck ar fi trebuit să întâlnească diferiţi şefi de partide în această săptămână, când un deces în familia sa a amânat din nou discuţiile.

Între timp, ţara condusă de un Guvern aflat în afaceri curente a asigurat anul trecut fără probleme aparente preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. Statul nu şi-a plătit însă nici acum facturile către hoteluri şi restaurante, acumulate în acea perioadă.

Economia merge, dar este fragilă, diplomele emise de şcolile superioare nu mai sunt omologate pe plan extern, iar ţara, ale cărei resu