Funcţionari europeni, corporatişti sau pur şi simplu români plecaţi de acasă pentru o viaţă mai bună au o Românie în miniatură, pe care o întâlnesc de Paşte în Biserica Sfântul Nicolae din cartierul Schaarbeek. Părintele Patriciu Vlaicu ne-a povestit cum biserica a fost construită, în bună parte, chiar de către enoriaşi, prin renovarea unei vechi mănăstiri franciscane.
Din afară, cu greu ţi-ai da seama că te afli în faţa unei biserici "ca acasă", văzând faţada sobră din cărămidă şi roza de deasupra intrării. Şi totuşi, fosta biserică franciscană este azi una ortodoxă, românească. Îţi dai seama de cum intri pe uşa grea din lemn masiv, vezi icoanele ortodoxe şi te învăluie muzica sacră bizantină. Doar arcadele gotice amintesc că ne aflăm totuşi pe un alt meridian. Catapeteasma este simplă, iar peretele din spate ascunde un mic secret.
„Investiţie umană"
„Când mă gândesc că, în 1998, am început într-o sală, mi se pare o minune", povesteşte preotul Patriciu Vlaicu. Mai toate parohiile au început la fel, astfel că nu era limpede de ce era impresionat părintele. După care ne conduce undeva în spatele altarului, pe o uşă ce stă tot timpul încuiată. Lumina soarelui intră prin vitraliile imense şi prin spărturile din acoperiş, desenând prin aer raze oblice. Un crucifix imens stă să cadă din tavan. Câteva grinzi deja s-au prăbuşit în vechiul altar.
Locul e invadat de porumbei, ale căror sunete şi fâlfâiri de aripi sunt amplificate, straniu, de lojile gotice cu dantelării de piatră. Este partea pe care parohia nu a reuşit încă să o amenajeze. Dar chiar şi aşa, partea funcţională a bisericii oferă destul spaţiu pentru sutele de credincioşi care se adună aici la fiecare sărbătoare. „Locul în care slujim acum este o investiţie umană deosebită. Când ne-am apucat de lucru, 50 de români au ajutat la amenajările interioare.
De la ing
