In Saptamana Mare, am avut surpriza sa vedem ca romanii nu prea stiu in ce cred, ba, mai mult, nici nu au habar ce e cu Biblia, cartea de capatai a credintei lor ortodoxe.
Suntem un popor plin de noi insine, preocupati pana la exasperare si patologic sa ne facem cruci atunci cand trecem pe langa o biserica. Daca esti intr-un autobuz in Bucuresti si treci pe langa o biserica de cartier, atunci asteapta-te la maini ridicate instantaeu in aer, desenand obligatoriu cateva cruci in semn de mantuire si de credinta dreapta. E obligatoriu sa o faci, altfel mania cereasca te va pedepsi, vorba unui manual de religie de la scoala. Oare Dumnezeu nu ar vrea ca noi sa cunoastem Cuvantul Lui, in schimb, adica Biblia?
Astia suntem, din pacate. Mergem la biserica sa facem parada. Femeile o frecventeaza pentru a asculta povata preotului, dar si pentru a face schimb de retete si de alte idei cu prietenele lor. Strazile Bucurestiului sunt pline in noaptea Invierii de pravoslavnici care habar nu au ce asculta. Asa cum de Boboteaza lumea se calca in picioare doar pentru a apuca o sticla de apa sfintita, chiar daca e de ajuns pentru toti.
Important este ca ei sa bifeze si acest eveniment, sa fie parte din ritmul lumii, sa se afle acolo, sa se inghesuie, caci doar asa poate fi atinsa semnificatia ultima a Tainei Invierii. Si in timp ce stau la coada, trimit SMS-urile pline de lumina intregii liste de prieteni. Aici, la noi in sat, am renuntat sa mai merg la biserica. Sunt satul de imbulzeala in care fiecare face ce ii trece prin cap, de cucoanele de pe la Bucuresti care zic "dumineca", in loc de "duminica", care pupa mana preotului cu o ardoare suspecta.
Brusc, incepand cu ziua de luni dinaintea Pastelui, lumea devine mai buna. Totul e pacifist, toti uita de conflicte si de porcariile pe care le-au facut pana atunci. Doar e lunea mare, martea
