- Cultural - nr. 769 / 22 Aprilie, 2011 Urmele lasate in biografia si constiinta noastra de unii semeni doar prin prezenta lor sunt mai profunde decat multi ani de scoala. Din pacate, memoria colectiva este in masura sa pastreze si sa transmita si generatiilor viitoare exemple demne de urmat. In Istoria noastra contemporana, din nefericire, au devenit etalon personaje care au reusit sa se ridice profitand de naivitatea si credulitatea celorlalti, de legi precare si de impotenta organelor statului. Asa s-au construit averi colosale cu averea statului, cu truda de 50 de ani a unui popor harnic, dar mereu infometat, convins ca este "ultima generatie de sacrificiu”. Din ce ne-a mai ramas in adancul sufletului, intunecat de aceste imagini si de griji nemasurate, mai razbate cate un gand bun de recunostinta si aducere aminte. Acest gand se indreapta spre ADRIAN PAUNESCU, un OM care s-a luat de piept cu dusmanii acestui popor, dar a fost invins. Nu boala l-a doborat, ci greaua povara a destinului unui neam ingenuncheat. A ajuns sa declame in public nedreptatile si hotiile, jaful la drumul mare si incopetenta clasei politice. S-a ridicat impotriva celor care terfeleau limba romana, a trepadu silor ce-si arogau dreptul de purtatori de cuvant, a celor care ne duceau la pierzanie. Din pacate, multi dintre cei pe care ii apara s-au intors impotriva lui. A plecat la cele vesnice neimpacat si trist, dar a lasat in urma o opera colosala. Marele om si poet, Adrian Paunescu, nu a fost uitat. In comuna Chetani, din judetul Mures, enoriasii pastoriti de preotul paroh Vasile Macarie, il pomenesc in rugaciunile lor si-i pastreaza o amintire pioasa si crestineasca, cu gandul la binefacatorul lor. La vremea cand a vizitat aceasta frumoasa comuna, pe cursul Muresului mijlociu, si-a legat sufletul de destinul bisericii. Prin grija domniei sale, a fost pictata biserica din sat, iar in senm d