Sorin Ovidiu Vintu a mai scapat o data de dupa gratii si daca nu cumva recursul il va trimite inapoi, sunt sansa mari ca si acest scandal ce-l are ca protagonist sa moara incet si trist, caci omul este un expert al driblingurilor si tergiversarilor.
Dar dincolo de viitorul penal al lui SOV, transcrierile convorbirilor dintre Vintu si Sebastian Ghita lasa un gust ranced. Ceva intre inspaimantator si grotesc, intre mafie si golanime, intre putere si panica pierderii ei.
Vintu oscileaza intre deliruri de grandoare, in care se viseaza vanator de racketi, cu care ar fi insamantat dealurile Moldovei sau evoca razboaie intre giganti ("Tu ai intrat intr-un joc, ale carui reguli nu le stii. Ai intrat intre..., ca un naiv, ca esti inca un naiv, esti prea mic, ai intrat intre doua grupari uriase. (...) Ca-ti rupem gatul daca ne-ncurci, daca vom considera ca ne-aduce un avantaj strategic in razboiul nostru"), accese de pacifism ("Nu mai sta cu teama! Vezi-ti de Realitatea si de Asesoft e pace, nu mai e razboi, calmeaza-te, stai dracu' linistit...") si momente de realism in care recunoaste ca a ramas si fara miza, si fara bani ("sunt si eu constient ca, in situatia in care sunt astazi, nu am capacitatea sa sustin Realitatea decat daca ma apuc sa vand").
Pe ansamblu, SOV nu este o fiara dezlantuita care-si apara teritoriul, ci o fiara rapusa si, poate pentru prima data, speriata de spectrul prabusirii. A ajuns sa santajeze pentru o suma la care alta data nici nu s-ar fi uitat: 150 de mii de euro. Suma aceasta derizorie la nivelul sau arunca in derizoriu toata de demonstratia de forta pe care incearca sa i-o servesca lui Sebastin Ghita.
Incoltit, cu Nicoale Popa in drum spre Romania, SOV se simte deja invins, dar nu poate accepta sa revina acolo de unde a plecat, adica la conditia de care, in fapt, nici macar nu s-a indepartat vreodat
