În miez de primăvară îndelung aşteptată, să ne trezim din amorţeală, să ne scuturăm de inerţie, să înviem tot ce-i bun şi frumos în noi, toate darurile şi virtuţile care dau mărturie că purtăm în noi scânteia divină. Căci ştim, vrem şi putem să ne ridicăm după căderi, să mergem mai departe, chiar dacă, uneori, nu vedem capătul drumului. Ne recunoaştem greşelile şi învăţăm din ele, ne cerem iertare şi iertăm, ne asumăm responsabilitatea propriilor fapte, avem conştiinţa valorii vieţii, a timpului şi a urgenţei facerii de bine, ne dăruim celorlalţi, suntem hotărâţi pe Cale, ne păstrăm pacea pe orice furtună dinafară, ne implicăm cu folos unde ne cheamă viaţa, zidim, înălţăm, suntem părtaşi la Creaţie. Am aflat ordinea firească a lucrurilor: a fi, a şti, a face, a avea. (...)

În miez de primăvară îndelung aşteptată, să ne trezim din amorţeală, să ne scuturăm de inerţie, să înviem tot ce-i bun şi frumos în Publicitate noi, toate darurile şi virtuţile care dau mărturie că purtăm în noi scânteia divină. Căci ştim, vrem şi putem să ne ridicăm după căderi, să mergem mai departe, chiar dacă, uneori, nu vedem capătul drumului. Ne recunoaştem greşelile şi învăţăm din ele, ne cerem iertare şi iertăm, ne asumăm responsabilitatea propriilor fapte, avem conştiinţa valorii vieţii, a timpului şi a urgenţei facerii de bine, ne dăruim celorlalţi, suntem hotărâţi pe Cale, ne păstrăm pacea pe orice furtună dinafară, ne implicăm cu folos unde ne cheamă viaţa, zidim, înălţăm, suntem părtaşi la Creaţie. Am aflat ordinea firească a lucrurilor: a fi, a şti, a face, a avea. La miezul unei nopţi preschimbate-n Lumină, purtând lumina din Lumină în mâini şi în suflete, mulţumim încă o dată pentru darurile primite şi pe care se cuvine să le dăm mai departe – Bucuria fără seamăn a Învierii şi Iubirea. Căci El S-a născut şi a trăit, cuprinzându-Şi Dumnezeirea cea de necupri