Pastorala este o scrisoare publică, aceasta cuprinzând îndemnuri şi urări, prin care un arhiereu se adresează preoţilor şi credincioşilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante.
An de an, episcopii, ca urmaşi ai Apostolilor, scriu credincioşilor astfel de scrisori/pastorale, de obicei de două ori pe an: de Crăciun şi de Paşte. Iar acestea sunt citite de preoţi în Biserică. în faţa credincioşilor, a comunităţii locale.
Conform dogmelor ortodoxe, în propria sa eparhie, episcopul este atotputernic, reprezentându-l pe Hristos: el este păstorul credincioşilor, e pomenit la slujbe, hirotoneşte preoţi. În întreaga ţară se citesc mai multe pastorale, exact câte episcopii există. E drept că mesajul Patriarhului României este unul important, covârşitor, dar el este citit doar în eparhia sa. Iar Patriarhul este doar episcopul Bucureştiului. În rest, în ţară, fiecare preot citeşte pastorala episcopului său.
Din acest motiv, an de an încerc să parcurg toate pastoralele. Bucureştiul nu-i buricul pământului, deşi ora exactă se dă aici. Mă interesează ce au de spus episcopii noştri, urmăresc erudiţia, tactul sau naivitatea unor sinodali! Să-mi fie iertată îndrăzneala! În timp ce unele pastorale sunt capodopere, mărgăritare lingvistice, altele nu se pot înălţa mai mult de nivelul unor cimilituri folclorice. Au o logică de genul unui Petrache Lupu de la Maglavit, care a citit Evanghelia.
Anul acesta nu mai fac jaloane printre pastorale. Mi-am dat seama că este inutil, iar, la urma-urmei, poate nu-s eu cel mai îndrituit să cert sau să fac cronica unor pastorale. Deşi am dreptul, pentru că sunt un creştin în cetate.
De ce spun inutil? Pentru că, în mod logic, Patriarhul, ÎPS Laurenţiu, ÎPS Irineu, ierarhi citiţi, cu studii serioase, vor scrie impecabil. Cu mesaj actual, cu zvâcnetul omului îndr
