”Că-ţi rupem gâtul ori gruparea mea, ori gruparea Chiorului îţi rupem gâtul dacă ne-ncurci, dacă vom considera că ne-aduce un avantaj strategic în războiul nostru, ca la…. Prietenul meu, puştiule, ţi-am spus că vreau să te cresc. Nu mai am această intenţie după întâmplările din ultima vreme, dar măcar un sfat dezinteresat îţi dau. Nu te băga într-un război care nu îţi aparţine. Nu ştii, habar n-ai despre ce e vorba, cine e în chestia asta, care sunt regulile unui joc de genul ăsta (sublinierea mea). Nu le ştii. Ai să ai nevoie de un 20 de ani să le înveţi.”
Am prezentat acest fragment din disctuția dintre Vântu și Ghiță într-un comentariu precedent, considerându-l relevant pentru ceea ce consideră SOV că ar fi ”regulile jocului” și ”jocul” în sine. Când unul dintre comentatori s-a grăbit să facă o conexiune între ”Chiorul” și Traian Băsescu, l-am atenționat că, în lipsa și a altor contexte (din dosar), din care să rezulte că Vântu îi spune ”Chiorul” președintelui statului, o asemenea conexiune e pur speculativă.
Mai mult, chiar dacă ar face referire la Traian Băsescu, acest lucru nu-l încriminează cu ceva pe președinte. În noianul de amenințări de genul ”sutelor de racheți îngropați prin dealurile Moldovei”, valoarea de adevăr a afirmației ”gruparea Chiorului o să-ți rupă gâtul” e la fel de ”plauzibilă”. Adică deloc. Cum spuneam, acest fragment de stenogramă are relevanță doar pentru a evidenția modul de gândire, mentalitatea, după care se ghidează Vântu, nicidecum ca posibile acuzații legate de persoanele ale căror nume sau porecle le menționează.
Surpriza vine însă de la ”Evenimentul Zilei” și ”Hotnews” (cel puțin acestea sunt locurile în care eu am observat ciudățenia). Care, spre deosebire de celelalte surse de informare, s-au gândit să protejeze ”identitatea” Chiorului. Și, astfel, ”gruparea Chiorului” devine ”gruparea lui C.” De unde această
