Sărbătoarea Învierii, cel mai important praznic împărătesc al creştinătăţii, este urmată, ca importanţă duhovnicească, de Crăciun, Rusalii, Bobotează, Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului. Sursa: AP
Apropierea marilor sărbători religioase, cu tradiţiile şi conexiunile lor, aduce prin "grija" massmediei şi a marilor lanţuri comerciale, pe lângă bucuria pe care ar trebui să o simţim şi motive de stres şi chiar enervare. Câţi dintre noi n-am spus sau n-am auzit vreun cunoscut exclamând: "Să treacă odată sărbătorile! Mă obosesc...". Crăciunul cu toate celelalte sărbători care-l înconjoară, de la Sf. Nicolae până de Sf. Ioan, şi Paştele, devansat de Florii, au devenit în ultimi ani mai mult sezoane de cumpărături în exces.
Înainte, comuniştii ţineau discotecile deschise până la unu noaptea în speranţa că tinerii vor prefera ringul de dans, sărbătorii Învierii. Şi discotecile erau goale. Azi, cluburile sunt pline până dimineaţa. Părintele Emil Cărămizaru, parohul Bisericii "Sfântu Gheorghe", din Bucureşti, vorbeşte despre marile sărbători creştine într-o încercare de ierarhizare a acestora.
Ordinea în importanţă a sărbătorilor
"Cea mai importantă sărbătoare creştină este, desigur, Măritul Praznic al Învierii din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Naşterea Domnului, serbată de întreaga creştinătate pe 25 decembrie, este un alt popas duhovnicesc foarte important. Praznicele împărăteşti care fac referire la viaţa şi activitatea Mântuitorului, la Sfânta Treime şi la Maica Domnului sunt sărbători importante şi popasuri spirituale din calendarul creştin-ortodox. Repetarea lor anuală îl fac pe credincios să trăiască şi să rememoreze toată iconomania, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu cu lumea.
De ar fi să alcătuim un clasament, în ordinea importanţei, pe primul loc sunt Sfintele Paşti, urmate de Naşterea Domnului, Înălţarea, Rusali
