În creierii munţilor, o mână de monahi îşi duce traiul, rânduit cu modestie şi supuşenie, după canoane bisericeşti respectate cu sfinţenie. Nimic deosebit, nimic ieşit din comun, s-ar putea spune. Însă, între sluijbe şi rugăciuni rostite cu pioşenie, călugării de la Mănăstirea Secu, din judeţul Neamţ, se antrenează pentru lupta cu flăcările ce le-ar putea mistui sfântul lăcaş cu aceeaşi dăruire cu care propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu. În creierii munţilor, o mână de monahi îşi duce traiul, rânduit cu modestie şi supuşenie, după canoane bisericeşti respectate cu sfinţenie. Nimic deosebit, nimic ieşit din comun, s-ar putea spune. Însă, între sluijbe şi rugăciuni rostite cu pioşenie, călugării de la Mănăstirea Secu, din judeţul Neamţ, se antrenează pentru lupta cu flăcările ce le-ar putea mistui sfântul lăcaş cu aceeaşi dăruire cu care propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu.

Precum călugării-soldaţi din epoca cruciadelor care îi apărau cu sabia şi cu lancea pe creştinii aflaţi în pelerinaj spre Sfântul Mormânt din Ierusalim, preoţii de la Secu - ctitorie a marelui boier moldovean Nestor Ureche, părintele cronicarului Grigore Ureche - îşi apără aşezământul monastic înghiţit de coroanele bogate ale unor brazilor seculari, într-un peisaj de vis. Nu cu sabia, ci cu credinţa în Dumnezeu. Nu cu lancia, ci cu tulumba şi furtunurile pe care le mânuiesc cu dibăcia unor pompieri profesionişti.

Cum repetiţia e mama înţelepciunii, oamenii în sutană, aleşi pe sprânceană pentru a fi, la nevoie, "salamandre" neînfricate, nu se dau înapoi de la antrenamente dure în care, cu grabă calculată, cu mişcări sigure, pornesc pompele maşinii de intervenţie, întind şi racoredează furtunurile, cuplează ţevile de refulare şi folosesc stingătoarele. Toată desfăşurarea tactică de atacare a unui sinistru ce ar putea, Doamne fereşte!, să izbucnească în spatele zidurile puternice din piatră