Paştele este o sărbătoare păstrată cu sfinţenie de creştini. Aceasta simbolizează Învierea Domnului, însă tradiţia îndrăgitului Iepuraş de Paşte îşi are originile în legendele păgâne. Cum a ajuns micuţul blănos să fie asociat cu această sărbătoare, vă vom arâta în rândurile care urmează.

Iepurele reprezintă la păgâni simbolul lui Eostre, zeiţa primăverii. Aceasta era adesea asociată cu ouăle şi iepurele, deoarece se spune că zeiţa a găsit o pasăre rănită în timpul iernii, iar singura soluţie pentru a o salva a fost să o transforme în iepure. Deşi nu mai era pasăre, iepurele putea să facă ouă. De asemenea, se spune că iepurele este o fiinţă lunară, iar ciclurile lunii sunt cele care determină în ce zi sărbătorim Paştele, în fiecare an.

Prima apariţie a iepuraşului ca simbol al Paştelui a avut loc în Germania, fiind menţionat în cărţi, în jurul anului 1500, deşi e probabil ca el să fie prezent de mai multă vreme în tradiţia populară. Germanii sunt primii care au inventat dulciurile în formă de iepuraş, la 1800, din aluat şi zahăr. În aceeaşi perioadă, în Franţa şi Germania au apărut şi primele ouă din ciocolată.

În America, această tradiţie a iepuraşului de Paşti, care aduce cadouri ouă vopsite copiilor cuminţi, a fost adusă de emigranţii germani. De asemenea, pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi, exista un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayasă era creditat cu inventarea scrisului.

Pentru budişti, iepuraşul este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeiţei Indra, iepuraşul s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca răsplată, a fost aşezat pe Lună.

Şi în tradiţia chineză, iepuraşul este o creatură care trăieşte pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esenţa vieţii.

Indiferent de natu