Aveţi imaginaţie, nu-i aşa? Atunci închipuiţi-vă că v-aţi întors în timp cale de vreo 30 de mii de ani şi vă aflaţi pe o insulă din Oceanul Indian. În adâncul pădurii tropicale veţi găsi un mic grup de strămoşi ai omului, care îşi fac unelte, locuiesc în peşteri, se hrănesc cu fructe, peşti şi uneori carne. Până aici, nimic ieşit din comun. Cu mici excepţii, descoperite de curând.
În primul rând, oamenii din neolitic care locuiau pe insula Flores, din arhipelagul Indoneziei, erau foarte mici de stat, adulţii de cel mult un metru înălţime, copiii lor de statura unei bufniţe. Oamenii de ştiinţă le-au dat numele neoficial de „hobbits”, inspirat de Tolkien şi au stabilit că au trăit pe insulă vreme de cel puţin 70 de milenii.
În al doilea rând au fost descoperite pe insulă osemintele unei păsări nemaivăzute, Leptoptilos robustus, înaltă de doi metri, greoaie, cu un cioc lung şi ascuţit, mai mult ca sigur carnivoră, strămoaşa berzelor din ziua de azi. Odată descoperite scheletele păsărilor gigantice, presa a fost cuprinsă de un adevărat delir. Ziariştii au presupus (de ce nu?) că dacă tot erau carnivore de ce nu ar fi fost şi antropofage. Au apărut titluri ca: „Berzele uriaşe se hrăneau cu piticii de pe insula Flores” sau „În loc să aducă pruncii, berzele îi mâncau”. Era evidentă acuzaţia de canibalism şi de infanticid.
Imagine dură, dar nu se ştie cât de plauzibilă. Savanţii care au descris oasele berzei gigantice, Hanneke Meijer şi Rokus Awe Due, nu spun că erau canibale. În apropierea cuiburilor nu au fost găsite oase omeneşti care să susţină poveştile din ziare. Poate ca berzele să se fi lăcomit uneori la câte un prunc, poate că se mulţumeau cu cadavrele micuţilor indigeni, sau cine ştie, lucrurile stăteau exact pe dos şi friptura de barză ocupa un loc de cinste în alimentaţia localnicilor.
Cu mult mai interesantă, cel puţin pentru oamenii de
