Săptămâna aceasta, justiţia română a vrut parcă să-şi spele toate păcatele de peste ani. O asemenea transformare nu se poate realiza însă peste noapte. De aceea, vom spune doar că nu a fost practic zi fără ca procurorii şi judecătorii să nu iasă cu câte o "bombă": a fost arestat clanul Ghenosu, a fost trimis în judecată sindicalistul Marius Petcu, a fost reţinut şi apoi eliberat Sorin Ovidiu Vântu, au fost aduşi în ţară Necolaiciuc şi Popa. Şi exemplele ar putea continua.
Dintre toate aceste evenimente, doar două merită discutate, pentru că arată o lacună majoră a sistemului judiciar român. Este vorba de aducerea în ţară a celor doi fugari, Mihai Necolaiciuc şi Nicolae Popa. Nu mai discutăm cum au reuşit să fugă şi cum au dormit, ani de zile, aceleaşi autorităţi care acum i-au încătuşat. Nu discutăm nici măcar de ce a durat atâţia ani extrădarea lor. E bine că au fost aduşi şi că vor face închisoare pentru faptele lor, pentru că, treptat, trebuie să dispară percepţia că România este ţara în care se dau tunuri dar vinovaţii nu fac închisoare.
Vom pune însă câteva întrebări. Cine plăteşte sutele de milioane de euro pentru înşelăciunea de la FNI? Cine plăteşte tot sutele de milioane de euro pentru devalizarea CFR-ului? Nu plătesc domnii Popa şi Necolaiciuc, plăteşte statul. Adică plătim noi toţi, pentru că bugetul public înseamnă contribuţiile cetăţenilor. De fapt, deja plătim. Până acum, AVAS a achitat în jur de 100 de milioane de lei păgubiţilor de la FNI. Multe procese sunt încă pe rol şi se estimează plăţi viitoare cel puţin egale. Domnul Popa nu a plătit niciun leu, după cum nici domnul Necolaiciuc nu va plăti niciun leu pentru prăduiala pe care a făcut-o la CFR, potrivit procurorilor.
Aici este marea lacună a justiţiei române: prinde hoţii nu numai după ce au furat, dar şi după ce au şi vândut/cheltuit/ascuns ceea ce au furat. În aceste condiţi
