Nimic nu este mai contraproductiv într-o democraţie decât intervenţia atotcuprinzătoare a unui şef de stat în toate domeniile vieţii sociale şi economice. Să ne amintim că la un moment dat, Ceauşescu ajunsese omul- enciclopedie de proastă calitate, ale cărui „indicaţii preţioase” erau socotite imuabile, chiar dacă miroseau de la o poştă a nărozenie.

Traian Băsescu a avut fără îndoială parte în tinereţe de vizionarea zilnică a unui conducator impus de media socialistă cu anasâna şi de îndoctrinarea forţată cu ideile socialiste programatice din Plenarele şi Congresele P.C.R., conspectate cu grijă în caietele de lecţii politice. Probabil că în mintea multor tineri din acea vreme, dictatorul comunist devenise chiar un model de viaţă şi poate chiar un model pentru o anumită împlinire profesională. Toate acestea nu puteau să dispară total din minte actualului preşedinte, care este posibil să fi fost în acelaşi timp şi un admirator al „iubitului conducător”.

După şase ani de mandat, Preşedintele Băsescu a devenit „sosia” fostului preşedinte comunist Ceauşescu, fără să îşi dea seama de acest lucru. El îmbracă o haină din garderoba “ceauşistă” în fiecare zi, fără să regrete niciun cuvânt pe care îl spune din această postură. Se adevereşte din nou că istoria lumii se repetă, ceea ce este tragic fiind faptul că se repetă pentru perioade negre din existenţa românilor. Pe de altă parte, nici românii nu protestează, pentru că au înfiptă în cap, aceeaşi idee prostească din vremea comunismului: un preşedinte, dacă este preşedinte, le ştie pe toate.

Vine întrebarea firească: le-a ştiut Ceauşescu pe toate? Şi mai departe: le ştie Băsescu acum, pe toate? Răspunsul este acelaşi, valabil pentru amândoi: niciunul, nici celălalt nu a ştiut şi nu ştie nimic. Au dat şi dau doar impresia că se pricep la orice şi că pot să ne influenţeze viaţa în bine prin ideile lor “preţi