Foto: Mihaela Cazan Lumina orbitoare a electricităţii inunda sala-gradină plină de flori, în stal şi loji splendide toalete, pălării scumpe şi vaporoase, culoarea deschisă a îmbrăcămintei femeieşti făcând pete albe în tonul negru al hainelor bărbăteşti...
Sunt acolo toate vârstele, toate clasele sociale amestecate, sunt miniştri şi simpli slujbaşi, oneste matroane, oameni cinstiţi şi escroci, magistraţi alături de puşcăriaşi, tineri lângă bătrâni, tot Bucureştiul boem al vestitului Claymoor (care era cronicarul monden al ziarului L’independance Roumaine).
Tot ce este vesel, tot ce petrece, tot ce e monden şi elegant este adunat aici la un loc. Tunete de aplauze despică aerul răcoros, dar greoi al serii de iunie, iar pe scenă... Miţa Biciclista, femeie nebună, joacă danţul negru, îl joacă deşănţat şi plin de friguri, cuprinsă de mişcare tremurată, îl joacă ridicând piciorul, iar lumea bucureşteană aplaudă nebună, nebună, nebună! E delirul succesului. Miţa Biciclista. Are una dintre cele mai frumoase case din Bucureşti – şi ea foarte trăsnită. Casă plină de Cupidoni din ghips, îngeraşi de piatră şi lei care înghit femei. Casa e vizavi de Ambasada Franţei, în Piaţa Amzei. Miţa Biciclista era setea de noutate a Bucureştiului, căci Europa toată era într-o perioadă de furie din pragul acelui secol.
Apariţia
Nimic nu a stârnit în Bucureşti atâta senzaţie ca apariţia pe o bicicletă cu ghidon de argint a acestei suple şi elegante demoazele. Miţa Biciclista avea zulufi negri, pantaloni de catifea nova, strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau alte mâneci înfoiate, cu ghete înalte şi cu cascheta din mătase albă, înfăşurată în voal alb din care răsăreau obraznice acele lui Cio-Cio-San. Ei, şi când apărea Miţa Biciclista pe Calea Victoriei, „aristocraţii” de la Capşa, „burghezii” de la Oteteleşanu şi „boemii” de la Kubler îşi
