Toată viaţa a spus poveşti. A încercat să înveţe 300 de „pui de om” să devină oameni mari şi buni. Îmblânzitoarea este Anda Pittiş, un „exemplar” uman mai rar întâlnit în zilele noastre. Curată la suflet, curată la trup, bunătatea i se simte din voce. O voce care descreţeşte şi cele mai crâncene gânduri.
„Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”, spunea Micul Prinţ. Timpul a devenit foarte hrăpăreţ, fură copilăria, fără ca părinţii să prindă de veste. Vestea bună ar fi că încă mai avem poveşti şi oameni care să le spună. Anda Pittiş a acceptat provocarea de a înregistra la Casa de discuri Roton „Poveşti pentru copii ascultători” („Povestea Puiului de Elefant” şi „Povestea Primei Scrisori”, de Rudyard Kipling).
Victor Panfilov a fost şeful laboratorului unde s-a preparat preţiosul album. „Sigur, n-am avut nimic de obiectat, ba, mai mult de-atât, chiar am fost încântat de idee, din două motive - mărturiseşte Panfilov. Primul este Anda în persoană - un om cu totul deosebit, cu o personalitate blândă, dar şi fermă în acelaşi timp, trecută prin foc şi sabie, adică având ani buni de lucru cu puştimea de la grădiniţă şi o viaţă petrecută între artişti! Al doilea a fost băieţelul meu Victoraş, pe atunci în vârstă de 5 ani - un mare consumator de poveşti de tot neamul!”
Muzicalitate aparte şi expresivitate nativă
Înainte de a intra în studio, Anda a ascultat povestea „Micul Prinţ”, spusă de Florian Pittiş. A simţit nevoia de a primi căldura şi liniştea pe care vocea lui Florian n-a încetat să i le dăruiască. Însă Anda a uitat acasă „Povestea Porcului”, pe care trebuia să o nareze la microfon, conform înţelegerii pe care o avusese cu Cătălin Muraru de la Roton. N-a fost bai, căci până la