Câteva mii de japonezi manifestau luni, 25 aprilie, la Tokyo, pentru a spune adio nuclearului şi pentru a cere o schimbare în politica energetică. De partea ei, presa japoneză a început să dezvăluie detalii din primele şase zile, considerate critice, după accidentul nuclear de la centrala Fukushima.
Corespondentul RFI la Tokyo, Frédéric Charles
Dacă Statele Unite nu ar fi intervenit pentru a-i spune premierului japonez, Naoto Kan şi conducerii TEPCO faptul că accidentul era în realitate mult mai grav, evenimentele de la Fukushima ar fi luat o turnură mai dramatică.
Naoto Kan a refuzat la început ajutorul Statelor Unite şi al Franţei. Atât premierul, cât şi conducerea operatorului centralei se considerau a fi în control, în timp ce cunoştinţele lor de bază despre nuclear erau aproape de zero.
Compania TEPCO a crezut că centralele sale sunt invulnerabile la un seism puternic şi un tsunami gigantic, chiar dacă fusese avertizată contrar. Operatorul centralei de la Fukushima a refuzat să creeze o forţă de intervenţie pentru situaţii de urgenţă. Problema fiind marginalizată, armata japoneză a renunţat să cumpere roboţi capabili să se apropie de reactoarele supraîncălzite.
În timpul primelor şase zile critice, Naoto Kan şi TEPCO au sfârşit prin a pierde controlul centralei. Împăratul a apărut la televizor. În acel moment, William Perry, fostul secretar american al Apărării, foarte apropiat de Japonia s-a alarmat. El l-a alertat pe preşedintele Barack Obama, iar acesta l-a sunat din nou pe Naoto Kan.
Astăzi, oameni de ştiinţă şi un robot american se află la Fukushima. Grupul francez Areva a instalat acolo o uzină de retratare a apei radioactive. Armata japoneză îşi face şi ea treaba. Graţie tuturor acestora, o catastrofă nucleară şi mai mare a putut fi evitată la centrala de la Fukushima.
Câteva mii de japonezi manifestau luni,
