Oamenii caută sprijinul în credinţă când sunt disperaţi şi nu mai găsesc altă cale de ieşire. Pele este unul dintre tinerii care au trecut prin infernul dependenţei de droguri, dar, „cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ambiţie“, a reuşit să renunţe la acest viciu.

Tânărul cunoscut în cercul lui de prieteni drept Pele a început să se drogheze în 2001, „pe la început, când era moda", după cum spune el. „Am venit acasă după ce am terminat armata şi am văzut că tovarăşii mei au alte apucături decât ştiam eu. Nu mai stăteau pe la bloc, nu mai beau bere şi, atunci când îi vedeam pe-afară, erau adormiţi şi beau numai sucuri. Mi-am dat seama imediat despre ce e vorba", îşi aminteşte tânărul, în vârstă de 32 de ani.

Prietenii săi nu mai stăteau în faţa blocului şi nu mai consumau alcool pentru că erau deja dependenţi de heroină. „S-au apucat toţi odată, eu am fost ultimul. Se strângeau într-o cameră de la parterul unui bloc şi acolo consumau. La început nu voiau să mă ia cu ei, ca să nu-i «torn», dar le-am zis să-mi dea să trag şi eu, ca să fim în aceeaşi oală. Şi aşa m-am apucat", povesteşte bărbatul cum a intrat în cercul consumatorilor de droguri, o lume despre care nu ştia mai nimic.

Citiţi şi:

Care sunt dependenţele de care suferă românii

Dependenţa, acrobaţie periculoasă

A aflat pe parcurs că atunci când se instalează dependenţa narcomanii sunt în stare de aproape orice pentru a-şi procura doza zilnică. A descoperit şi că, după o perioadă, consumatorii nu pot sta fără heroină nici măcar o zi din cauza durerilor de oase. A mai văzut că cei care consumă în grup se expun, conştient, numeroaselor boli şi infecţii pe care le pot contacta unii de la alţii atunci când îşi administrează doza cu aceeaşi seringă.

„Am aflat pe mâna mea"

„Nici nu am realizat când am devenit sclavul heroinei. Am făcut de toate ca