O veste năucitoare pentru România, aflată în plină epidemie de ocluzie cu sarmale: în cadrul dezbaterilor "De ce vine sfârşitul lumii?", doi cercetători britanici au zis că de foame. Cum, când mii dintre-ai noştri zac seceraţi de supradoze în foi de varză, când milioane sunt încă încleştaţi de drob, când toţi ne rugăm să nu murim de mâncare?

Cică da. Asta îmi aminteşte de specialistul britanic numărul 1 în veşti proaste pentru populaţie - un popă convertit la cele financiare - care a calculat şi i-a dat că omenirea n-o să scape niciodată de foamete. El a pornit de la observaţia că, dacă are destulă mâncare, omenirea se înmulţeşte până când iar n-are de mâncare. Şi, pentru că resursele de mâncare cresc liniar, iar populaţia, geometric - la un moment o să predăm lingurile şi-o să ne stingem. Sigur, spunând asta acum vreo 200 de ani, taica economistul calculase c-o să mâncăm pentru ultima dată pe la 1850.

Între timp, de la un miliard de inşi ne-am făcut şase miliarde şi ceva. În primul rând, pe tipul cu foametea l-a contrazis ştiinţa. Numai sinteza amoniacului şi producerea industrială a îngrăşămintelor este o invenţie căreia îi datorează masa şi viaţa doi oameni din trei. Dar au apărut şi hibrizii, puiul a fost setat să se facă găină într-o lună, porcul - cât hipopotamul. Nu e eco, dar te satură. În al doilea rând, şi decisiv, calculele au fost încurcate de comerţ.

Cei doi cercetători britanici care ne-au surprins acum cu sarmaua în gât vin cu o informaţie veche - populaţia creşte cu 3 inşi/secundă, ceea ce nu pare mare lucru, dar înseamnă că în 2050 o să sărim de 9 miliarde - şi o concluzie: omenirea n-o să mai aibă ce pune pe masă. În ce priveşte creşterea, lucrurile sunt destul de clare: nu de nebuni proiectează japonezii, arabii, chinezii blocuri zgârie-satelit. Cât despre mâncare, aceasta a fost transformată de multă vreme într-o marfă ca or