Leul, Danezu’, Vulturu’ sau Şică sunt câteva dintre supranumele pe care şi le amintesc demnitarii românii că le-au primit în adolescenţă.

1 /.

"Un puşti un pic mai vânos şi mai bătuş", se autocaracterizează deputatul William Brânză, amintindu-şi de copilărie. Pentru că era mai aprig şi mai mânios decât ceilalţi i se spunea Leul. "Am făcut box în tinereţe, am fost legitimat la un club din Prahova, coleg cu Doroftei. De acolo mi se trăgea porecla", povesteşte deputatul.

Senatorul Dan Coman Şova a avut două porecle în copilărie. "În gimnaziu mi se spunea Pianistul. Eu studiasem mulţi ani la şcoala de muzică Din Lipatti şi am primit porecla de la noii mei colegi, după ce m-am mutat la şcoala Iulia Haşdeu", îşi aminteşte senatorul PSD. Pianistul a fost până în liceu, după care a devenit Danezu’. În primul rând pentru că îl chema Dan şi apoi pentru că era cu mult mai blond decât este acum.

Din clasa a X-a, Nicolae Bănicioiu a devenit Doctorul pentru toţi colegii. "Le-am zis ca vreau să dau la Medicină şi de atunci au început să-mi zică aşa. Eram în colaborare cu unii dintre colegii mei. Eu mergeam la Chimie, Anatomie, Fizică, le făceam temele şi le dădeam în pauză, iar ei mă ajutau la Matematică şi alte discipline", îşi aminteşe Bănicioiu.

Ursu’ la nevoie se cunoaşte

Toată copilăria, Ludovic Orban a fost Şică. "Aşa mi-au spus cei din familie până în prima parte a facultăţii", povesteşte deputatul PNL. Alintul nu are o explicaţie foarte clară, "pur şi simplu vine de la Laios, Laiosică".

Marius Spânu ştie foarte bine de unde i se trăgea porecla de Ursu`. "Eram destul de dolofan şi un mare admirator al personajului Ursu’ din Cireşarii. Era şi un fel de idol pentru mine şi încercam tot timpul să-l copiez. Ajutam pe toată lumea, pe vecinii din scară şi aşa mi-a rămas porecla pentru o bună parte din